Doamne, Dumnezeule, Tu eşti întotdeauna cu mine. Ajută-mă să simt, în spatele gândurilor mele, inspiraţia Ta; în spatele fiecărei emoţii, calmul Tău, dragostea Ta care transformă totul!
love

Orbit de vocea dorinţei Nu eşti conştient că PreaiubitulTrăieşte în adâncul inimii tale Opreşte gălăgia Şi vei auzi vocea Lui În tăcere- RUMI.
sâmbătă, 15 septembrie 2012
joi, 13 septembrie 2012
MEDITATIE DE RELAXARE INAINTEA SOMNULUI
Corpul se incarca energetic in timpul somnului, daca inainte de somn te relaxezi si faci aceasta meditatie .
marți, 7 august 2012
A STABILI LIMITE CLARE
Nu incerca sa traiesti prin altii- si nu le permite nici lor sa traiasca prin tine.
Acesta va face ca delimitarile intre voi sa fie ambigui si neclare si va stabili conditiile pentru codependenta si tradare reciproca.
Fixeaza cateva granite si mentine-le delimitate.
Dormi in patul tau.
Prepara-ti singur hrana.
Fa curat in urma ta.
Ai singur grija de tine- si lasa-i pe ceilalti sa faca acelasi lucru pentru ei insasi.
Tu nu te afli aici ca sa faci pentru altii, ceea ce ei trebuie sa faca pentru ei insusi.
Nici ei nu sunt aici ca sa traiasca viata in locul tau.
Paul Ferrini- Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.
FALSI INVATATORI
Nu cauta compania cuiva care-ti neaga libertatea de a fi tu insuti.
Nu cauta un invatator care incearca sa ia decizii in locul tau, sau sa-ti controleze viata.
Oricine care pretinde ca are o cunoastere speciala si o pune in vanzare, este un fals invatator.
Oricine care iti cere sa renunti la ideile si experientele tale si sa indeplinesti programul sau, este un fals invatator. Oricine care cere favoruri sexuale in schimbul unei calauziri spirituale, este un fals invatator. Oricine care te incurajeaza sa renunti la puterea ta, la respectul de sine sau la demnitatea ta, este un fals invatator.
Esti raspunzator pentru cei cu care te aduni.
Nu te intovarasii cu astfel de oameni.
Paul Ferrini- Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.
INVATATORI AUTENTICI
Invatatorii spirituali autentici nu reclama nici o autoritate asupra altora si nici nu pretind ca au raspunsuri pentru ceilalti.
Ei nu predica.
Nu incearca sa corijeze.
Ei pur si simplu, accepta oamenii asa cum sunt si ii incurajeaza sa-si gaseasca propriul lor adevar.
Paul Ferrini- Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.
duminică, 5 august 2012
Construirea Imunitatii emoţionale- Tom Kenyon
Este destul de bine cunoscut faptul că ne putem consolida sistemele noastre fizice imunitar prin schimbarea stilului de viata. Dar este mai puţin cunoscut faptul că ne putem consolida sistemele noastre emotionale imunitar, de asemenea.
Prima sarcină este de a recunoaşte dacă unul este suferă de un sistem imunitar slab emoţional. Un sistem imunitar sanatos emoţională se bazează pe a avea abilitatea de a recunoaşte nevoile unul este autentic (spre deosebire de vrea) şi permisiunea de interne pentru a avea grijă de aceste nevoi. Aceasta include, de asemenea, un sens clar de sine ca o fiinţă autonomă, separată de la alţii.
Acum, acest lucru pune uneori probleme pentru oamenii de pe o cale spirituală. Acest lucru se datorează faptului că de la nivelul inimii, recunoaştem că suntem cu totii Una. Vedem că există o singură viaţă, o constiinta de viaţă, prin o multitudine de forme. Nu este un sentiment natural de interconectare cu ceilalţi atunci când spatiul inimii este activat. Iar din punctul de vedere al constiintei mai mare, nu există nici un sine separat de la oricine altcineva, oricum.
Şi în timp ce acest lucru este adevărat, este, de asemenea adevărat că avem organismele care sunt separate de alte organisme. Iar inteligenta innascuta a biologiei noastre impune sa onoram aceste diferenţe. Dacă nu vom face, ne vom îmbolnăvi. Sistemele noastre imunitare urmeze această lege irevocabilă a naturii.
Sistemele noastre emoţionale imunitar urma, de asemenea, această lege. Dacă nu vom deveni conştienţi de elemente toxice psihologic şi să le evite, vom deveni bolnavi, fie fizic sau emotional.
Sper că de acum a devenit clar faptul că de Cancer emoţională este creat de încălcarea sentimentul de sine. Aceasta apare de obicei din cauza la un fel de abuz. Şi, în timp ce abuzul fizic, sexual şi emoţional sunt destul de recunoscut, nu este o formă de abuz, care de multe ori aluneca de neobservate. Eu o numesc abuzul spiritual.
În forma sa cea mai simplă, abuz spiritual duce o pe o cale de a uita de sine. Are nevoie de o sunt inlocuite de un ideal, care este perceput ca fiind mult mai înaltă decât sine a lui simpla. Acest tip de jaf spirituală arată într-o multitudine de forme si nu neam spiritual este imun la aceasta. Dacă vă aflaţi implicat într-un grup sau o învăţătură care neagă validitatea de sentimentele tale si / sau dezonorează pe nevoile tale, atunci eu iti sugerez sa obtine "dracu de Dodge!"
Motivul pentru care spun acest lucru este faptul că rădăcina cuvântului "sfânt" înseamnă că ceea ce sporeşte integritatea noastră este sacru şi că, ceea ce scade integritatea noastră este profan "pentru a face întreg.". Sarcina de a re-amintiţi sine, prin cultivarea de conştientizare emoţională este lucrarea sfântă.
În cele din urmă, modul de a proteja imunitatea noastră emoţională este să acorde atenţie la nevoile noastre. În primul rând, trebuie să ne dea permisiunea să recunoaştem că le avem. Şi, în al doilea rând, trebuie să găsim o modalitate de a integra nevoile noastre în cerinţele oglindite ale vietii noastre de zi cu zi. Aceasta nu este o sarcină mică, mai ales într-o societate care pare a fi aplecat iadul pe evitarea conştiinţa de sine.
Nu poate fi o mulţime de presiune socială pentru unul pentru a rămâne inconştient în jurul valorii de nevoile unul este autentic şi de sentimente, mai ales, în care am găsit, de exemplu, că cei care se simt inconfortabil cu propriile nevoi şi de sentimentele, sunt de multe ori inconfortabil cu "comunităţi spirituale." altor persoane nevoile şi sentimentele.
Ce faci cu sentimentele tale atunci când acestea contravin celor din jurul vostru? Ce faci atunci când nevoile tale sunt diferite de cei din jurul tau? Acestea sunt întrebări cruciale şi modul în care răspunde la ele vor avea un impact semnificativ asupra ta "imunitatea emotionala."
Pentru cei care aleg lucrarea sfântă a re-amintiţi de sine, nu există nici o altă cale. Unul trebuie să găsească mijloacele de a fi sincer cu sine şi pentru a se potrivi nevoilor unul, in timp ce trăiesc într-o lume care descurajează conştiinţa de sine şi de onestitate.
Este un dur, dar aceasta este una dintre cele mai bune jocuri din oraş.
Telepatia si Vehiculul Eteric
Explicatiile privind
stiinta telepatiei si a impresionarii telepatice cuprinse în aceasta carte,
precum si asupra formelor gând, sunt de un imens folos societatii prezente,
elucidând multe din misterele fenomenelor deosebite ce s-au înmultit în
ultimele decenii. Prezentarea alcatuirii ierarhice a structurilor universului
nostru, lumineaza calea cercetatorului doritor de cunoastere.
“Adevaratul om telepatic
este cel receptiv la impresiile ce-i parvin de la toate formele de viata din
cele trei lumi, dar în egala masura este receptiv si la impresiile din lumea
sufletelor si din lumea intuitiei.
Dezvoltarea instinctului
telepatic este cea care îl va face în cele din urma pe om sa devina
stapânul/maestrul celor trei lumi, si, de asemenea, al celor cinci lumi ale
dezvoltarii umane si supraumane. întreaga stiinta a telepatiei (ca samânta a
unei viitoare potente a rasei) poate fi dezvoltata si înseleasa printr-un
proces de retragere (de abstractizare oculta) si de concentrare asupra cultului
telepatic.
Acesta este un proces
care progreseaza astazi în doua feluri: prin intremediul grupurilor si
oamenilor telepatici si prin intermediul investigatiei stiintifice exoterice.
Constructia formei-gând ce va obisnui rasa cu ideea lucrarii telepatice se
desfasoara în liniste, iar semintele acestei dezvoltari devin foarte puternice
si germineaza repede. E vorba, în ultima instanta, de samânta unei CIVILIZATII
DE MAESTRI.”
Când se folosesc
cuvintele Biblice: “în El traim si ne miscam si ne avem fiinta”, avem
declaratia unei legi fundamentale în natura si bazele enuntate ale faptului pe
care îl acoperim prin cuvântul, mai degraba fara sens: Omniprezenta.
Omniprezenta îsi are bazele în substanta universului si, în ceea ce oamenii de
stiinta denumesc eter; acest cuvânt, “eter”, este un termen generic acoperind
oceanul de energii care se întrepatrund si care constituie acel sintetic corp
de energie al planetei noastre.
De aceea, apropiindu-ne
de subiectul telepatiei, trebuie sa avem grija sa tinem cont ca, fiecare forma
din natura are un corp eteric care este parte integranta din forma substantiala
a lui Dumnezeu însusi – nu forma densa, fizica, ci ceea ce esoteristii privesc
ca fiind forma care creeaza substanta.
Folosim cuvântul
Dumnezeu pentru a reprezenta expresia acelei Una, O Viata care anima fiecare
forma din planul exterior obiectiv. De aceea, corpul eteric sau energetic al
fiecarei fiinte umane este o parte integranta a corpului eteric al planetei
însasi si, în consecinta, a sistemului solar. Prin acest medium, fiecare fiinta
umana este de fapt legata de orice alta expresie a Vietii Divine, mica sau
mare.
Functia corpului eteric
este de a primi impulsuri energetice si sa fie atras în activitate de aceste
impulsuri, sau curenti de forta, emanând dintr-o sursa de origine. Corpul
eteric nu este în realitate nimic altceva decât energie. Este compus din
miliarde de fire de forta ori de mici curenti de energie, mentinuti în relatie
cu corpurile emotionale si mentale si cu sufletul prin efectul lor de coordonare.
Acesti curenti de energie, la rândul lor, au un efect în corpul fizic si se
manifesta într-o activitate de un anume fel sau altul, în functie de natura si
puterea tipului de energie care poate domina corpul eteric în orice moment.
Prin corpul eteric,
circula energie emanata dintr-o minte. Privind Umanitatea ca masa, raspunsul,
în conformitate cu regulile Mintii Universale, apare inconstient; în timpurile
noastre acesta este complicat de o crestere a receptivitatii la ideile masei –
denumita câteodata opinie publica - a mentalitatii umane ce evolueaza rapid. în
interiorul familiei umane se gasesc, de asemenea, aceia care raspund acelui
grup de Gânditori care, lucrând în maniera mentala, controleaza din latura
subiectiva a vietii, extinderea planului mare si manifestarea scopului divin.
Acest grup de Gânditori
se împarte în sapte mari diviziuni si este condus de trei mari Vieti sau
Entitati Superconstiente.
Acestea sunt: Manu,
Christos si Mahachohan. Acestia trei lucreaza în principal prin metoda influentarii
mintilor adeptilor si a initiatilor. Mai târziu, acestia, la rândul lor,
influenteaza discipolii lumii si fiecare discipol în locul sau si cu
responsabilitatea sa, lucreaza prin conceptul sau asupra planului si cauta sa-i
dea expresie atât cât este posibil.
Astfel, dupa cum puteti
presupune, este un proces de scadere a vibratiilor pâna când devin destul de
grele încât sa afecteze materia planului fizic si astfel sa faca posibila
construirea efectelor organizate în planul fizic. Acesti discipoli au lucrat
pâna acum foarte mult singuri, exceptând situatia în care relatiile karmice
i-au dezvaluit pe unii pentru altii si o relatie de inter comunicare telepatica
a fost strict si fundamental dedicata Ierarhiei adeptilor si initiatilor,
încarnati sau nu si muncii lor individuale cu discipolii lor.
Totusi, acum este
posibila stabilirea unor conditii asemanatoare si o relatie telepatica între
discipoli la nivelul planului fizic. Nu conteaza unde s-ar afla, membrilor
acestui grup de mistici si cunoscatori, la un moment dat le va fi usor sa
comunice între ei si asta se întâmpla destul de frecvent chiar si azi. O idee
mistica de baza sau o noua revelatie asupra adevarului este dintr-odata
recunoscuta de mai multi si îsi gaseste expresia simultan prin intermediul mai
multor minti. Nici o singura persoana nu poate pretinde dreptul individual
asupra unui principiu enuntat sau a unui adevar.
Mai multe minti l-au
înregistrat. Totusi, generalizând la o scara larga, se spune ca acesti oameni
au atins curentii gândului interior ori au raspuns actiunii Mintii Universale.
Literal si tehnic, aceasta nu este asa. Mintea Universala este atinsa de un
membru al Ierarhiei planetare în functie de capacitatea si echipamentul sau
mental si de imediatele nevoi ce au fost sesizate de adeptii lucratori. Apoi,
El prezinta noua idee, noua descoperire sau noua revelatie grupului sau de
adepti (telepatic, bineînteles) si, dupa ce a fost discutata de ei, El o
prezinta grupului sau de discipoli. Printre ei, El va gasi unul care raspunde mai
bine si mai inteligent decât ceilalti si acesta, prin gândirea lui clara si
puterea formelor-gând formulate, poate atunci sa influenteze alte minti.
Acestea prind conceptul
ca si cum ar fi al lor; ele ramân asupra lui si lucreaza pentru a-l manifesta.
Fiecare minte îl priveste ca si cum ar fi privilegiul sau special sa faca asta
si pentru ca detin aceasta facultate specializata precum si responsabilitatea
determinata automat, arunca asupra conceptului toata energia sa, lucreaza si se
lupta pentru formele-gând ale sale.
O ilustrare pentru
aceasta poate fi gasita în istoria Ligii Natiunilor. înainte de a face o munca
speciala, Maestrul Serapis s-a straduit sa aduca o idee constructiva pentru
ajutorarea umanitatii. El a conceput o unitate mondiala în domeniul politicii
care ar putea sa rezolve, ca o legatura inteligenta a natiunilor, pastrarea
pacii internationale. El a prezentat aceasta adeptilor din conclava sa si a
putut fi simtit ca într-adevar s-ar putea face ceva în acest sens. Maestrul
Isus a înteles si a prezentat aceasta grupului Sau de discipoli, pentru ca
atunci
El lucra în occident.
Unul din acesti discipoli din planurile interioare, a sesizat sugestia si a
pasat-o mai departe (sau mai degraba a coborât-o) pâna când ideea s-a
înregistrat în creierul Colonelului House. El, neînregistrând sursa (de care
era total inconstient), a pasat, la rândul sau ideea aspirantului celei de-a
sasea raze, numit Woodrow Wilson. Apoi, hranita de bogatia ideilor analoage din
mintile multora, a fost prezentata lumii.
Trebuie sa retineti ca
functia unui discipol este de a concentra un curent de energie de un anume fel
asupra planului fizic unde poate deveni un centru de forta care sa atraga catre
el tipuri similare de idei si curenti de gândire care nu sunt destul de puternici
sa traiasca prin ei însisi sau sa produca un impact suficient de puternic
asupra constiintei umane.
în unire sta puterea.
Aceasta este a doua lege care guverneaza comunicarea telepatica.
Prima lege este:
1. Puterea de a comunica
se gaseste în chiar natura substantei însasi. Ea sta potential în eter si
semnificatia telepatiei se gaseste în cuvântul omniprezenta.
A doua lege este:
2. întrepatrunderea mai
multor minti produce unitatea gândului care este suficient de puternic pentru a
fi recunoscut de creier.
Iata, avem o lege ce
guverneaza o activitate subiectiva si o alta lege ce guverneaza manifestarea
obiectiva. Sa încercam sa exprimam aceste legi în cea mai simpla maniera
posibila. Cand fiecare membru al unui grup poate functiona în constiinta mintii
lui, nelimitata de creier sau de natura emotionala, el va descoperi
universalitatea principiului mental care este prima expresie exoterica a
constiintei sufletului. El va intra apoi în lumea ideilor, devenind constient
de ele prin platoul receptor sensibil al mintii. Apoi el va cauta sa gaseasca
pe aceia care raspund la acelasi tip de idei si care reactioneaza la acelasi
impuls mental, simultan cu el. Unindu-se cu ei el va descoperi ca este într-un
raport cu ei.
întelegerea primei legi,
produce rezultate în minte sau corpul mental. întelegerea celei de-a doua legi
produce rezultate într-o mai putin receptiva statie, si anume, creierul.
Aceasta este posibil prin întarirea reactiei mentalului unui om determinata de
reactia mentala a altora, la fel de receptivi. Se va descoperi, astfel, ca
acest proces de comunicare, guvernat de aceste doua legi, a fost dintotdeauna
activ printre adepti, initiati si discipolii seniori care sunt în corpuri în
planul fizic. Acum, operatia acestui proces trebuie sa fie extinsa si dezvoltata
cu consecventa de grupul de mistici si servitori ai lumii care constituie, în
embrion, Salvatorul Lumii.
Numai aceia care stiu
ceva despre întelesul concentrarii si meditatiei si care îsi pot tine mintea
neclintita în lumina vor fi capabili sa înteleaga prima lege si jocul
energiilor directionate prin gînd, joc ce gaseste un terminal al exprimarii în
mintea unui Gânditor inspirat, iar celalalt terminal în mintea atenta a lumii
servitoare si care cauta sa se acordeze cu acele procese mentale care detin
cheia salvarii lumii. Energia gândului directionat are ca sursa un Gânditor
care poate intra în Mintea Divina, dupa ce a transcens limitarile umane;
receptorul gândului directionat este, în expresia exoterica, omul care si-a
aliniat creierul, mintea si sufletul.
Este sigur ca
omniprezenta, care este o lege în natura, si având la baza faptul ca, corpurile
eterice ale tuturor formelor constituie corpul lumii eterice, face omniscienta
posibila. Corpul eteric al Logos-ului Planetar este atras în activitate de
Vointa sa directionata; energia este rezultatul formei-gând a Sa, actionând în
si prin corpul Sau energetic. Aceasta forma-gând cuprinde si exprima Scopul sau
pentru lume. Toate formele subumane ale vietii si formele umane pâna la stadiul
omului avansat sunt guvernate de gândul divin prin intermediul corpurilor lor
energetice care sunt parte integranta din tot. Ele reactioneaza, totusi,
incostient si neinteligent. Umanitatea avansata, misticii si cunoscatorii devin
constienti din ce în ce mai mult de mintea care conduce procesele evolutive.
Când aceasta constientizare este cultivata si mintea individuala este adusa în
mod constient în contact cu mintea lui Dumnezeu, asa cum se exprima Ea însasi
prin mintea iluminata a adeptilor Ierarhiei, vom obtine o crestere constanta a
omniscientei. Acesta este rezumatul jocului telepatic în adevaratul sens; el
portretizeaza cresterea acelei oligarhii a sufletelor alese care vor conduce
pâna la urma lumea, care vor fi alese pentru a conduce si care vor fi recunoscute
de masa de alegatori ca fiind apte pentru acest înalt post prin coordonarea pe
care au stabilit-o între:
1.mintea universala
2.mintea lor individuala
iluminata de constiinta sufletului
3.creierul, reactionând
la mintea individuala si
4.grupul acelora ale caror
minti si creiere sunt în mod similar acordate si legate telepatic.
Se presupune, în
legatura cu discipolii si aspirantii pentru a deveni discipoli, ca mintile lor
sunt cumva acordate sufletului; ca ei sunt, de asemenea, aliniati astfel, încât
mintea, si creierul sunt coordonate si încep sa functioneze ca o unitate.
Aceasta este responsabilitatea individuala. Acum apare datoria de a învata sa
fii gata sa raspunzi nevoilor grupului si sa gasesti si sa contactezi acele
minti care sunt energizate de curenti-gând similari. Aceasta se cultiva. Cum se
poate realiza aceasta, fratele meu? Haide sa luam în considerare diferitele
feluri ale lucrarii telepatice.
Fiinta umana
nedezvoltata si femeia ori barbatul negânditori, non mentali, pot fi, si
deseori sunt telepatici, dar centrul prin care lucreaza ei este plexul solar.
Linia comunicarii este, astfel, de la un plex solar la altul. Aceasta este
telepatia instinctuala si are la baza sentimentele. Presupune invariabil,
implicarea unor radiatii din plexul solar, care, în cazul lumii animale
serveste de obicei ca si creier instinctual. Acest tip de comunicare telepatica
este în mod clar o caracteristica a corpului animal al omului, si una din cele
mai bune ilustrari ale acestui raport este aceea care exista între o mama si
copilul sau. Acesta este tipul de telepatie care este predominant prezent în
grupa medie a spiritistilor. Acolo, mediumul, în mod inconstient, stabileste o
legatura telepatica cu oamenii din cerc. Sentimentele lor, grijile, supararile
si dorintele devin vizibile si formeaza o parte din “citire”, dupa cum este
denumit procedeul. Atât participantii, cât si mediumul functioneaza prin
acelasi centru. Cu acest tip de clasa de medium, si într-un asemenea loc de
adunare spiritista, cel mai inteligent si mai polarizat mental dintre oameni nu
va învata nimic si probabil nu va primi nici un mesaj, daca nu este un trucaj
la mijloc. De aceea, când este vorba despre o investigatie stiintifica facuta
de minti antrenate, predomina fenomenele fizice si nu formele mai subtile ale
pshihismului. Când formele mai subtile ale perceptiei supra – sau
extra-senzoriale au fost implicate, subiectii erau ori adolescenti, ori în
jurul vârstei de 20 de ani si de la bun început au fost concentrati corect
asupra corpului emotional – al sentimentelor. Aceasta este adevarat chiar si
atunci când sunt super intelectuali.
Aceasta forma de
comunicare telepatica ce implica întotdeauna plexul solar este de doua feluri:
a) De la plex solar la
plex solar între doua persoane obisnuite, guvernate de dorinta si de la început
centrate în corpurile astrale si animale.
b) între o persoana de
genul “plex solar”, daca o putem numi asa, si o persoana de tip superior al
carei plex solar functioneaza activ, dar care are viu/trezit si centrul
gâtului. Acest tip de persoana se încadreaza în doua locuri – aceasta
datorându-se faptului ca gândul simtit si trimis de persoana de tip plex solar
are în el ceva din substanta sau energia mentala. Sentimentul pur si emanatiile
emotionale dintre doi oameni necesita numai un contact de tip plex solar.Mai
târziu, când este asumata munca de grup în telepatie, centrii transmisiei,
acolo unde este vorba despre sentimente înalte, devotament, aspiratie si iubire
si unde grupurile muncesc cu dragoste pura, comunicarea va fi de la inima la
inima si de la inima unui grup la inima altui grup. Expresia “sa vorbim de la
inima la inima”, atât de uzuala, este de obicei prost folosita, dar într-o zi
ea va deveni adevarata. în prezent avem, de obicei, doar o conversatie de tip
plex solar.
A doua forma de munca
telepatica este aceea de la minte la minte, si prin aceasta forma de comunicare
ajungem la ceea ce înseamna cea mai înalta cercetare. Numai tipurile mentale
sunt implicate si cu cât pot fi eliminate mai mult sentimentele, emotiile si
dorintele puternice, cu atât mai corecta va fi munca realizata. Dorinta
puternica de a dobândi succesul în munca telepatica, precum si frica de esec
sunt cele mai sigure cai de a scoate din ecuatie orice fructificare a
efortului. Un ajutor real în aceasta munca este atitudinea de non-atasament si
acel spirit de“nu-mi pasa”. Experimentatorii angajati pe aceasta linie au
nevoie sa acorde mai mult timp si gândire recunoasterii tipurilor de forta. Ei
au nevoie sa înteleaga ca emotia, dorinta pentru orice, din partea agentului
receptor, creeaza curenti de energie ce emana si resping pe acela cu care ar
trebui sa intre în contact, adica chiar gândul directionat al unei persoane
care cauta sa realizeze o legatura. Când acesti curenti sunt potriviti ca
putere, actineaza ca un bumerang si se întorc la centrul care i-a emanat, fiind
atrasi înapoi acolo de puterea vibratiei care i-a trimis înainte. în acest gând
zace ascunsa cauza:
a. esecului din partea
transmisiei si a agentului emitator. O dorinta intensa de a face o impresie
satisfacatoare va atrage dupa sine întoarcerea gândului înapoi la emitator.
b. esecul de partea
agentului receptor a carui dorinta puternica de a reusi trimite în afara un
asemenea curent de energie, încât atunci când întâlneste curentul de energie
trimis spre el, îl blocheaza si îl trimite înapoi de unde a venit; ori, daca
receptorul este constient de aceasta si cauta sa îsi potoleasca dorinta, el
reuseste foarte des sa se înconjoare cu un zid de dorinte inhibate prin care
nimic nu poate penetra.
vineri, 3 august 2012
Paul Ferrini -Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.
Descoperirea autoritatii interioare
Cu cat mai instabila pare viata, cu atat mai mult gravitam catre "siguranta" promisa de persoanele care au autoritate in fata noastra. Ne casatorim cu ele, le alegem, mergem in bisericile lor si ne alaturam cultelor lor. Cu timpul multi dintre acesti oameni sunt demascati si discreditati, iar noi invatam sa ne recuperam puterea pierduta si sa ne aduman la loc viata faramitata.
Atunci cand ne dezradacinam pentru a urma falsele promisiuni ale liderilor charismatici, tindem sa fim pedepsiti de insasi experientele noastre. Dupa aceea, ne reantoarcem umili, cu lopetile in mana, si incepem sa sadim din nou.
Aceia care-si abandoneaza radacinile, vor invata sa le regaseasca. aceia care au cautat autoritate in alti oameni, vor invata sa o gaseasca in ei insisi.
A improspata aerul
Nu te duce la culcare suparat pe cei pe care ii iubesti. Nu lasa ca soarele sa rasara sau sa apuna, fara sa te impaci. Ocupa-te cu grija de relatiile tale. Fii gata sa renunti la ganduri si sentimente care nu pot decat sa raneasca si sa separe.
Starile ce presupun ganduri negative trebuie aerisite cel putin in fiecare zi.Deci, gaseste moduri de a te imblanzi si de a te apropia de celalalt, atunci cand te simti furios sau ranit. Gaseste un mod de a admite ca ti-a fost teama. Gaseste un mod de a abandona nevoia ta de a avea dreptate si de a sustine permanent ca celalalt greseste.
Amandoi aveti dreptate, in dorinta voastra de a fi iubiti si respectati. Gresiti amandoi in incercarea de a va culpabiliza reciproc pentru nefericirea voastra.
joi, 2 august 2012
A-ti recunoaste frica
Chiar daca temerile tale sunt prostesti, trebuie totusi
sa le recunosti. A spune: “Mi-e frica”, atunci cand iti este frica inseamna a
fi ingrozit, inseamna a fi in dezacord emotional.
Daca te imprietenesti cu frica ta, e posibil sa descoperi
ca ea dispare de la sine. Daca nu, atunci trebuie sa continui sa o recunosti si sa fii ingaduitor cu tine insuti.
Nu te poti forta sa nu iti fie frica. In general, aceasta
strategie creeaza si mai multa frica.
miercuri, 1 august 2012
Ramai in viata ta
Nu lua decizii in locul altora.
Asta nu va face decat sa-ti abata atentia de la viata ta.
Lasa=I pe ceilalti sa-si gaseasca drumul lor. Sustine-i. incurajeaza-i.
imbarbateaza-i. dar sa nu crezi ca stii ce este bine pentru ei. Nu tu esti cel
care stie.
Atunci cand iti asumi o responsibilitate nepotrivita in
locul celorlalti, te supraextinzi si iti pierzi din forta. Nu face asta. Ramai in
propria ta viata si ia-ti propriile decizii.
Fixeaza-ti atentia unde ii este locul. Asculta de ghidul
tau launtric, respecta-, actioneaza sub impulsul lui si fii angajat fata de el.
Asta reprezinta o munca permanenta.
Paul Ferrini Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.
Iubirea nu ia ostatici
Cel ce iubeste fara conditii nu impune nici o limita
libertatii sale si nici libertatii altcuiva. El nu incearca sa pastreze
iubirea- intrucat a incerca sa o pastrezi, inseamna a o pierdere.
Iubirea este un dar care trebuie oferit in mod constant,
intrucat este cerut in fiecare clipa. Iubirea nu ia ostaticii, nu se targuieste
si nu poate fi compromisa de frica.
Paul Ferrini
Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.marți, 31 iulie 2012
Conectarea la iubire
Atunci cand intri intr-o padure frumoasa, nu spui numai “ mestecenii sunt frumosi” , sau, “ artarii sunt mai buni, decat stejarii”. Admiri frumusetea si diversitatea tuturor copacilor din padure.
Cei care cred sa religia lor este mai buna decat celelalte religii, pierd din vedere frumusetea diversitatii. Fiecare religie are un caracter unic, ce ii da posibilitatea sa se adreseze anumitor oameni si nu altora. Daca nu respectam alte traditii , ne-o vom slabi pe a noastra. Ingustimea noastra de vedere si prejudecata vor fi evidente tuturor celor care ne asculta.
Numai tratandu-i pe oameni care au alte convingeri cu iubire si acceptare, vom da traditiei noastre un bun renume.
Intr-adevar, numai conectandu-te la miezul invataturii iubirii din cadrul traditiei noastre, putem transmite aceea invatatura copiilor nostril. Un copac uscat nu face fructe. O religie care nu ii ajuta pe adeptii ei sa se conecteze la iubire, nu se va dezvolta .
Paul Ferrini
Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi.Calea - Tacerii
Omraam-Aivanhov -
Cap.I ZGOMOT ŞI LINIŞTE
Mergeţi în vizită la prieteni şi, de la intrare, sunteţi asaltaţi de gălăgie: câinii latră, copiii se hârjonesc şi plâng, radioul şi televizorul urlă, părinţii strigă, uşile se trântesc... Cum să nu-ţi îmbolnăveşti mintea trăind într-un zgomot continuu? Pe străzile oraşelor, în uzine, la locul de muncă, nu există decât zgomot, în natură, găsim din ce în ce mai puţină linişte şi chiar cerul a devenit acum mai zgomotos! Ne întrebăm unde să mai mergem, ca să găsim puţină linişte...
De aceea, când veniţi la reuniunile noastre, vă cer să fiţi atenţi, să nu faceţi prea mult zgomot.
Ştiu că acest lucru pare destul de greu de îndeplinit, la început: păstrarea liniştii nu face parte din principalele preocupări ale oamenilor: ei vorbesc, strigă, răstoarnă obiecte... Nici măcar nu-şi închipuie că acest comportament le poate dăuna lor şi celorlalţi. Aşa cum sunt, aşa se şi poartă; ei sînt mândri de ei, iar anturajul trebuie să îi suporte aşa cum sunt. Iată o formă de egoism foarte dăunătoare evoluţiei. Dimpotrivă, trebuie să fim atenţi să nu-i deranjăm pe ceilalţi cu gălăgia noastră, căci astfel devenim conştienţi, dezvoltând numeroase calităţi, delicateţe, bunătate, generozitate, armonie... Şi vom fi primii care vom beneficia de ele! Trebuie să înţelegem bine importanţa legăturii ce există între o atitudine şi evenimentele vieţii.
Eu am mare nevoie de linişte. Numai în linişte reuşesc să mă împlinesc şi să-mi pregătesc munca, îmi este greu să suport zgomotul, îl îndepărtez cât pot. Când aud zgomote, nu mai am decât o dorinţă, aceea de a lăsa totul baltă, plecând cât mai repede posibil. Bineînţeles, aceia care vin aici pentru prima oară, sînt puţin derutaţi de această linişte şi, nefiind obişnuiţi cu ea, se întreabă: "Unde am aterizat? Cred că într-o mănăstire!" De ce o mănăstire? Liniştea nu aparţine mănăstirii, ea aparţine naturii, înţelepţilor, tuturor Iniţiaţilor şi oamenilor chibzuiţi.
Cu cât evoluăm, cu atât avem nevoie de linişte. Să fii zgomotos nu este un semn bun. Mulţi oameni fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă! Ei vorbesc tare, râd, pătrund zgomotoşi într-o sală unde lumea este instalată deja, trântesc uşile, obiectele, numai ca să pară interesanţi. A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi face simţită prezenţa. Este bine să ştie că butoaiele goale fac cel mai mare zgomot: imediat li se face simţită prezenţa! Da, mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot făcând o mare gălăgie, fapt ce le demonstrează incapacitatea şi mediocritatea.
Mă uit la oameni şi comportamentul lor îmi descoperă pe loc vocaţia, caracterul, temperamentul şi gradul de evoluţie. Totul stă scris în felul lor de a vorbi şi de a se comporta. Unii vorbesc ca şi cum ar dori să acopere, să ascundă câte ceva, temându-se că liniştea ar putea dezvălui ceea ce ei doreau să camufleze. Imediat ce îi întâlniţi, ei vă povestesc tot felul de istorii, impunându-vă o anumită părere despre ei, despre alţii sau chiar despre mersul lucrurilor. Veţi replica că ei doresc să facă cunoştinţă mai bine cu voi. Da, dar ca să faci cunoştinţă cu cineva, liniştea este adesea mai potrivită decât cuvântul. Da, petrecând împreună câteva momente liniştite, ne putem cunoaşte mai bine, decât într-o vorbărie inutilă.
Zgomotul îl reţine pe om în regiunile inferioare ale psihicului: el îl împiedică să intre în acea lume subtilă unde mişcare devine mai uşoară, viziunea mai clară, gândirea mai creativă. Bineînţeles, zgomotul este expresia vieţii, dar nu a gradelor ei superioare, căci el arată mai degrabă o imperfecţiune în construcţia sau funcţionarea obiectelor şi chiar a fiinţelor. Când o maşină sau aparat începe să dea rateuri, acestea sînt însoţite mereu de zgomote; iar, dacă proiectanţii se ocupă să pună la punct aparate silenţioase, aceasta înseamnă că ei sunt conştienţi că aduc prin aceasta, o adevărată schimbare: liniştea este mereu indice al perfecţiunii.
Durerea în sine este un zgomot ce ne previne că lucrurile încep să se strice, într-un corp sănătos, organele sunt liniştite.
Bineînţeles, ele se exprimă, fiind vii, dar o fac în tăcere. Liniştea este semnul că totul funcţionează cum trebuie în organism. Primul scârţâit poate anunţa venirea bolii.
Tăcerea este limbajul perfecţiunii, în timp ce zgomotul este expresia unei defecţiuni, a unei anomalii sau a unei vieţi ce este încă în dezordine, anarhică şi care trebuie controlată, perfecţionată. De exemplu, copiii sunt zgomotoşi pentru că au energie şi o vitalitate copleşitoare. Dimpotrivă, vârstnicii sunt tăcuţi. Veţi spune: "Bineînţeles, este normal, vârstnicii iubesc liniştea pentru că au puţine forţe, deci zgomotul îi deranjează." Este posibil, dar s-ar mai putea ca ei să fi evoluat, şi spiritul lor să fie acum acela care îi determină să caute liniştea.
Pentru a-şi depăna amintirile, reflectând, revizuind şi concluzionând, ei au nevoie de această linişte, unde se face o lucrare de detaşare, de simplificare, de sinteză. Căutarea liniştii este un proces interior care conduce fiinţele către lumină şi o adevărată înţelegere a lucrurilor. Cu cât omul se maturizează, cu atât mai mult el înţelege că zgomotul este un inconvenient în munca sa, în timp ce liniştea este un factor de inspiraţie; astfel, el o va căuta, oferind inimii sale, sufletului şi spiritului său posibilitatea de a se exprima prin meditaţie, rugăciune, creaţie filosofică sau artistică.
Dar, multora nu le place liniştea, o suportă cu greu; ei sunt asemenea copiilor care nu se simt bine decât în zgomotul mulţimii, ceea ce dovedeşte că ei mai au încă mult de lucru pentru a-şi clădi o adevărată viaţă interioară. Chiar şi liniştea naturii îi tulbură şi când se întâlnesc, se grăbesc să vorbească ca şi cum liniştea i-ar fi deranjat: ei o simt ca pe un gol ce ar trebui umplut prin gesturi şi cuvinte. Este normal, liniştea fizică îi obligă să-şi conştientizeze propriile disonanţe şi dezacorduri interioare, de aceea frica îi copleşeşte: liniştea poate chiar să-i înnebunească. Negăsind nimic în interior, ca să se distreze şi să-şi omoare timpul, ei cad pradă, încet-încet, demonilor interiori.
Liniştea este o expresie a păcii, a armoniei, a perfecţiunii. Acela care începe să iubească liniştea, care înţelege că liniştea îi oferă cele mai bune condiţii pentru activitatea psihică şi spirituală, ajunge, încetul cu încetul, să o împlinească în tot ceea ce face: atunci când mişcă un obiect prin casă, când vorbeşte, când lucrează, în loc să facă o harababură, el devine mai atent, mai delicat, mai simplu; tot ceea ce face pare impregnat de ceva ce coboară dintr-o altă lume, o lume plină de poezie, muzică, dans, inspiraţie.
Deci, învăţaţi să iubiţi şi să realizaţi liniştea, altfel, chiar dacă vă veţi afla acolo în corpul fizic, sufletul şi spiritul vă vor fi mereu în altă parte.
Cap.I ZGOMOT ŞI LINIŞTE
Mergeţi în vizită la prieteni şi, de la intrare, sunteţi asaltaţi de gălăgie: câinii latră, copiii se hârjonesc şi plâng, radioul şi televizorul urlă, părinţii strigă, uşile se trântesc... Cum să nu-ţi îmbolnăveşti mintea trăind într-un zgomot continuu? Pe străzile oraşelor, în uzine, la locul de muncă, nu există decât zgomot, în natură, găsim din ce în ce mai puţină linişte şi chiar cerul a devenit acum mai zgomotos! Ne întrebăm unde să mai mergem, ca să găsim puţină linişte...
De aceea, când veniţi la reuniunile noastre, vă cer să fiţi atenţi, să nu faceţi prea mult zgomot.
Ştiu că acest lucru pare destul de greu de îndeplinit, la început: păstrarea liniştii nu face parte din principalele preocupări ale oamenilor: ei vorbesc, strigă, răstoarnă obiecte... Nici măcar nu-şi închipuie că acest comportament le poate dăuna lor şi celorlalţi. Aşa cum sunt, aşa se şi poartă; ei sînt mândri de ei, iar anturajul trebuie să îi suporte aşa cum sunt. Iată o formă de egoism foarte dăunătoare evoluţiei. Dimpotrivă, trebuie să fim atenţi să nu-i deranjăm pe ceilalţi cu gălăgia noastră, căci astfel devenim conştienţi, dezvoltând numeroase calităţi, delicateţe, bunătate, generozitate, armonie... Şi vom fi primii care vom beneficia de ele! Trebuie să înţelegem bine importanţa legăturii ce există între o atitudine şi evenimentele vieţii.
Eu am mare nevoie de linişte. Numai în linişte reuşesc să mă împlinesc şi să-mi pregătesc munca, îmi este greu să suport zgomotul, îl îndepărtez cât pot. Când aud zgomote, nu mai am decât o dorinţă, aceea de a lăsa totul baltă, plecând cât mai repede posibil. Bineînţeles, aceia care vin aici pentru prima oară, sînt puţin derutaţi de această linişte şi, nefiind obişnuiţi cu ea, se întreabă: "Unde am aterizat? Cred că într-o mănăstire!" De ce o mănăstire? Liniştea nu aparţine mănăstirii, ea aparţine naturii, înţelepţilor, tuturor Iniţiaţilor şi oamenilor chibzuiţi.
Cu cât evoluăm, cu atât avem nevoie de linişte. Să fii zgomotos nu este un semn bun. Mulţi oameni fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă! Ei vorbesc tare, râd, pătrund zgomotoşi într-o sală unde lumea este instalată deja, trântesc uşile, obiectele, numai ca să pară interesanţi. A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi face simţită prezenţa. Este bine să ştie că butoaiele goale fac cel mai mare zgomot: imediat li se face simţită prezenţa! Da, mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot făcând o mare gălăgie, fapt ce le demonstrează incapacitatea şi mediocritatea.
Mă uit la oameni şi comportamentul lor îmi descoperă pe loc vocaţia, caracterul, temperamentul şi gradul de evoluţie. Totul stă scris în felul lor de a vorbi şi de a se comporta. Unii vorbesc ca şi cum ar dori să acopere, să ascundă câte ceva, temându-se că liniştea ar putea dezvălui ceea ce ei doreau să camufleze. Imediat ce îi întâlniţi, ei vă povestesc tot felul de istorii, impunându-vă o anumită părere despre ei, despre alţii sau chiar despre mersul lucrurilor. Veţi replica că ei doresc să facă cunoştinţă mai bine cu voi. Da, dar ca să faci cunoştinţă cu cineva, liniştea este adesea mai potrivită decât cuvântul. Da, petrecând împreună câteva momente liniştite, ne putem cunoaşte mai bine, decât într-o vorbărie inutilă.
Zgomotul îl reţine pe om în regiunile inferioare ale psihicului: el îl împiedică să intre în acea lume subtilă unde mişcare devine mai uşoară, viziunea mai clară, gândirea mai creativă. Bineînţeles, zgomotul este expresia vieţii, dar nu a gradelor ei superioare, căci el arată mai degrabă o imperfecţiune în construcţia sau funcţionarea obiectelor şi chiar a fiinţelor. Când o maşină sau aparat începe să dea rateuri, acestea sînt însoţite mereu de zgomote; iar, dacă proiectanţii se ocupă să pună la punct aparate silenţioase, aceasta înseamnă că ei sunt conştienţi că aduc prin aceasta, o adevărată schimbare: liniştea este mereu indice al perfecţiunii.
Durerea în sine este un zgomot ce ne previne că lucrurile încep să se strice, într-un corp sănătos, organele sunt liniştite.
Bineînţeles, ele se exprimă, fiind vii, dar o fac în tăcere. Liniştea este semnul că totul funcţionează cum trebuie în organism. Primul scârţâit poate anunţa venirea bolii.
Tăcerea este limbajul perfecţiunii, în timp ce zgomotul este expresia unei defecţiuni, a unei anomalii sau a unei vieţi ce este încă în dezordine, anarhică şi care trebuie controlată, perfecţionată. De exemplu, copiii sunt zgomotoşi pentru că au energie şi o vitalitate copleşitoare. Dimpotrivă, vârstnicii sunt tăcuţi. Veţi spune: "Bineînţeles, este normal, vârstnicii iubesc liniştea pentru că au puţine forţe, deci zgomotul îi deranjează." Este posibil, dar s-ar mai putea ca ei să fi evoluat, şi spiritul lor să fie acum acela care îi determină să caute liniştea.
Pentru a-şi depăna amintirile, reflectând, revizuind şi concluzionând, ei au nevoie de această linişte, unde se face o lucrare de detaşare, de simplificare, de sinteză. Căutarea liniştii este un proces interior care conduce fiinţele către lumină şi o adevărată înţelegere a lucrurilor. Cu cât omul se maturizează, cu atât mai mult el înţelege că zgomotul este un inconvenient în munca sa, în timp ce liniştea este un factor de inspiraţie; astfel, el o va căuta, oferind inimii sale, sufletului şi spiritului său posibilitatea de a se exprima prin meditaţie, rugăciune, creaţie filosofică sau artistică.
Dar, multora nu le place liniştea, o suportă cu greu; ei sunt asemenea copiilor care nu se simt bine decât în zgomotul mulţimii, ceea ce dovedeşte că ei mai au încă mult de lucru pentru a-şi clădi o adevărată viaţă interioară. Chiar şi liniştea naturii îi tulbură şi când se întâlnesc, se grăbesc să vorbească ca şi cum liniştea i-ar fi deranjat: ei o simt ca pe un gol ce ar trebui umplut prin gesturi şi cuvinte. Este normal, liniştea fizică îi obligă să-şi conştientizeze propriile disonanţe şi dezacorduri interioare, de aceea frica îi copleşeşte: liniştea poate chiar să-i înnebunească. Negăsind nimic în interior, ca să se distreze şi să-şi omoare timpul, ei cad pradă, încet-încet, demonilor interiori.
Liniştea este o expresie a păcii, a armoniei, a perfecţiunii. Acela care începe să iubească liniştea, care înţelege că liniştea îi oferă cele mai bune condiţii pentru activitatea psihică şi spirituală, ajunge, încetul cu încetul, să o împlinească în tot ceea ce face: atunci când mişcă un obiect prin casă, când vorbeşte, când lucrează, în loc să facă o harababură, el devine mai atent, mai delicat, mai simplu; tot ceea ce face pare impregnat de ceva ce coboară dintr-o altă lume, o lume plină de poezie, muzică, dans, inspiraţie.
Deci, învăţaţi să iubiţi şi să realizaţi liniştea, altfel, chiar dacă vă veţi afla acolo în corpul fizic, sufletul şi spiritul vă vor fi mereu în altă parte.
PREZENTAREA ARBORELUI SEFIROTIC
Pentru cel care simte nevoia de a se apropia de Creator, de a-i penetra imensitatea, religia dă câteva mijloace: rugăciunea, participarea la slujbele religioase, ascultarea unor anumite reguli. E bine, dar e insuficient. Pentru a ne apropia de Dumnezeu, nu e suficient a simţi emoţii mistice şi a respecta reguli, e necesar de a aprofunda un sistem de explicare a lumii.
De la început, am vrut să găsesc un astfel de sistem şi l-am căutat în toate direcţiile. Am studiat ce învaţă marile religii ale lumii, şi sistemul care mi s-a părut cel mai bun - cel mai vast şi în acelaşi timp cel mai precis - l-am găsit în tradiţia evreiască, în Kabbala: Arborele sefirotic, Arborele vieţii. Nu spun că alte doctrine sunt rele sau false, nu, dar noţiunile pe care le prezintă rămân risipite, nu dau o privire aşa de profundă, aşa de structurată şi aşa de sintetică. Arborele sefirotic este o sinteză a universului, el este pentru mine cheia care permite descifrarea misterelor creaţiei. El se prezintă sub forma unei scheme foarte simple, dar conţinutul său e inepuizabil. Şi chiar, multe episoade din Vechiul şi Noul Testament pot fi interpretate în lumina Arborelui sefirotic.
Kabalişti împart universul în zece regiuni sau sefire corespunzătoare primelor zece numere (cuvântul sefiră, la plural sefirot, semnifică numărarea). Fiecare sefiră se identifică cu ajutorul a cinci nume: numele lui Dumnezeu, numele sefirei însăşi, numele şeful ordinului îngeresc, numele ordinului îngeresc şi în fine numele unei planete (planşa de la sfârşitul volumului vă permite să consultaţi în orice moment schema detailată a Arborelui Sefirotic).
Este vorba de cinci planuri distincte şi veţi înţelege mai bine natura lor ştiind că putem să stabilim o corespondenţă între aceste cinci planuri şi cele cinci principii din om care sunt: spiritul, sufletul, intelectul, inima şi corpul fizic: Dumnezeu corespunde spiritului, sefira corespunde sufletului, şeful ordinului îngeresc corespunde intelectului, ordinul îngeresc corespunde inimii şi planeta corespunde corpului fizic.
Fiecare sefiră e deci o regiune locuită de un ordin al spiritelor luminoase având în fruntea sa un arhanghel, el însuşi supus lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu este Cel care dirijează aceste zece regiuni, dar sub un nume diferit în fiecare regiune. Iată de ce Kabbala dă zece nume lui Dumnezeu. Aceste zece nume corespund unor atribute diferite. Dumnezeu este unul, dar El se manifestă diferit în funcţie de aceste regiuni. Este tot timpul acelaşi Dumnezeu unic, dar prezentat sub zece aspecte diferite, şi oricare dintre aceste aspecte nu e inferior sau superior altuia.
Cele zece nume ale lui Dumnezeu sunt:
- Ehieh - Eloha vaDaath
- Iah -Iehovah Tsebaoth
- Jehovah - Elohim Tsebaoth
- El - Chadai El Hai
- Elohim Gibor- Adonai Meleh
Semnificaţia acestor nume necesită explicaţii. A se vedea cap IV.
Cele zece sefiroturi sunt:
n Kether: Coroana
n Tiphereth: Frumuseţea
n Hohmah: Înţelepciunea
n Netsah: Victoria
n Binah: Inteligenţa
n Hod: Gloria
n Hessed: Graţia
n Iesod: Fundamentul
n Gebourah: Forţa
n Malhouth: Regatul
Şefii ordinelor îngereşti sunt:
- Metatron: care participă la Tron
- Raziel: secretul lui Dumnezeu
- Tsaphkiel: contemplarea lui Dumnezeu
- Tsadkiel: justiţia lui Dumnezeu
- Kamael: dorinţa lui Dumnezeu
- Mikhael: care e ca Dumnezeu
- Haniel: graţia lui Dumnezeu
- Raphael: vindecarea lui Dumnezeu
- Gabriel: forţa lui Dumnezeu
- Ouriel: Dumnezeu este lumina mea, sau Sandalfon care e interpretat ca forţa care uneşte materia în formă.
Ordinele îngereşti sunt:
- Hayoth haKodesch: Animalele sfinţeniei sau, în religia creştină, Serafinii
- Ophanim: Roţile, sau Heruvimii
- Aralim: Leii, sau Tronurile
- Haschmalim: Scânteietorii sau Dominatorii
- Seraphim: Înflăcăraţii, sau Puterile
- Malahim: Regii, sau Virtuţile
- Elohim: dumnezeii, sau Principatele
- Bnei Elohim: Fii de dumnezeu, sau Arhanghelii
- Kerroubim: Puternicii, sau Îngerii
- Ischim: Oamenii sau Comuniunea Sfinţilor
În fine, corpurile cosmice sau planetele care corespund planului fizic sunt:
- Reschith haGalgalim: primele turbioane
- Mazaloth: Zodiacul
- Chabtai: Saturn
- Tsedek: Jupiter
- Madim: Marte
- Chemesch: Soarele
- Noga: Venus
- Kohave: Mercur
- Levana: Luna
- Aretz: Pământul, sau Olam Iesodoth, adică lumea fundamentului.
Cei din vechime, care nu cunoşteau decât şapte planete, nu au plasat pe Arborele sefirotic nici pe Uranus, nici pe Neptun, nici pe Pluton. Ei au făcut să corespundă lui Kether nebuloasele, primele turbioane: Reschith haGalgalim, şi lui Hohmah, Zodiacul: Mazaloth. Putem să păstrăm această atribuire, dar putem de asemenea să-l plasăm pe Uranus la nivelul lui Hohmah, pe Pluton la nivelul lui Daath şi pe Neptun la nivelul lui Kether.
Kabaliştii au numit această figură Arborele Vieţii pentru că acest ansamblu format din sefiroturi trebuie înţeles ţinând cont de tocmai de imaginea unui arbore.
Cum e făcut un arbore? El are rădăcini, un trunchi, crengi, frunze, flori şi fructe care sunt solidare între ele. La fel, sefiroturile sunt legate între ele prin căi de comunicare numite “cărări”. Aceste cărări, în număr de 22, sunt desemnate de cele 22 de litere ale alfabetului ebraic:
Cele 22 de cărări şi cele 10 sefiroturi sunt numite cele 32 de căi ale Înţelepciunii care sunt, simbolic, plasate în Hohmah. Veţi înţelege mai bine natura şi funcţiile acestor treizeci şi două de căi dacă veţi încerca să faceţi o legătură cu faptul că avem 32 de dinţi. Da, şi de altfel nu se vorbeşte de “dinţi (măsele) de minte”? Avem 32 de dinţi pentru a mesteca hrana şi cele 32 de căi sunt de asemenea, într-un anumit fel, dinţi cu care mestecăm hrana psihică şi spirituală pe care o primim în fiecare zi. Prin această masticaţie obţinem înţelepciunea. A deveni înţelept înseamnă a mastica experienţele pe care le facem în fiecare zi pentru a reţine sucul nutritiv.
Cele 32 de căi ale Înţelepciunii leagă cele 10 sefiroturi, fiecare cu cele 5 diviziuni, de aceea Kabbala spune că ea conduce spre cele 50 de porţi ale Înţelepciunii care sunt atribuite simbolic sefirei Binah. Pentru a deschide porţile trebuie să avem chei. Şi adevărata cheie în Ştiinţa iniţiatică este cunoaşterea omului însuşi. Iniţiatul poate cunoaşte totul pentru că se cunoaşte pe sine. În unele reprezentări, în anumite fresce egiptene de exemplu, Iniţiatul ţine în mână un fel de cheie de formă identică simbolului lui Venus . Acest simbol reprezintă schematic fiinţa umană cu cap, cele două braţe depărtate şi cele două picioare unite. Iniţiatul posedă cheia care îi permite de a se cunoaşte, şi cunoscându-se, el cunoaşte întreg universul, el poate dechide porţile tuturor regiunilor lui.
Vă veţi întreba fără îndoială: “De ce zece sefiroturi? Universul e divizat chiar în zece regiuni?” Nu, şi la acest subiect există un punct important pe care trebuie să-l cunoaşteţi. Arborele sefirotic nu e destinat să ne înveţe astronomie sau cosmogonie. În realitate, nimeni nu poate spune cu exactitate ce este universul şi cum a fost el creat. Arborele sefirotic reprezintă un sistem de explicare a lumii care e de natură mistică. Bazele sale au fost puse de milenii. Spiritele excepţionale care l-au conceput nu posedau, evident, telescoape sau lunete astronomice. Prin meditaţie, contemplaţie, graţie unei vieţi interioare intense, ele au reuşit să sesizeze o realitate cosmică pe care au tradus-o cu ajutorul imaginilor şi povestirilor simbolice. Această tradiţie, mereu reluată, la care s-a meditat de-a lungul secolelor a ajuns până la noi. Arborele sefirotic nu e o descriere exactă a universului nostru, ceea ce explică absenţa unor planete, locul soarelui, etc...
Dar să revenim la cele zece sefiroturi. De ce zece? Pentru că acest număr reprezintă o totalitate, un ansamblu finit. Sefira, v-am mai spus-o, înseamnă numărare. Plecând de la primele zece numere, toate combinaţiile numerice sunt posibile. Dumnezeu a creat la început zece numere, cele zece sefiroturi, şi cu ajutorul acestor zece numere El poate crea alte numere, adică alte existenţe, până la infinit.
Kabaliştii menţionează, deşi mai rar, o a unsprezecea sefiră: Daath, al cărei nume înseamnă “a şti”. Ei o plasează între Kether şi Tiphereth, dar în general ea nu figurează pe reprezentarea Arborelui sefirotic.
Acest tablou a sefiroturilor, cum vedeţi, nu reprezintă decât puterile binelui. Pentru perfecţionarea voastră numai pe acesta trebuie să-l studiaţi, numai asupra acestuia trebuie să vă concentraţi. Dar adevărul este că Kabbala menţionează de asemenea zece sefiroturi ale tenebrelor care se numesc Kliphoth şi care reprezintă reflectarea inversă ale sefiroturilor divine, exact cum diavolul este reflectarea inversă a lui Dumnezeu. Aceste sefiroturi malefice au de asemenea numele lor, ierarhia lor de spirite, dar nu voi intra în detalii, nu vreau să pronunţ numele lor, pentru că nu vreau să mă leg de acestea.
În fine, deasupra sefirei Kether, kabbaliştii plasează o regiune pe care o numesc Ain Soph Aur: lumina fără sfârşit, care e regiunea Absolutului, regiunea lui Dumnezeu nemanifestat.
Pentru kabbalişti, universul e o unitate a cărei expresie perfectă este Arborele sefirotic. Dar în această unitate ei disting mai multe regiuni.
O primă divizare face să apară patru planuri. De sus în jos acestea sunt:
- Olam Atsilouth sau lumea emanaţiilor, formată din sefirele Kether, Hohmah şi Binah.
- Olam Briah sau lumea creaţiei, compusă din sefirele Hessed, Gebourah, Tiphereth.
- Olam Ietsirah sau formaţiei, compusă din sefirele Netsah, Hod, Iesod.
- Olam Assiah sau lumea acţiunii, formată din singura sefiră Malhouth.
Şi aici, între lumea de sus şi lumea de jos, există o ierarhizare care are de asemenea corespondenţa sa în fiinţa umană.
- Planului Olam Atsilouth îi corespunde Neschamah,adică planul divin al sufletului şi al spiritului.
- Planului Olam Briah îi corespunde Rouah, adică planul mental, intelectul.
- Planului Olam Ietsirah îi corespunde Nephesch, adică planul astral, inima.
- Planului Olam Assiah îi corespunde Gouph, adică corpul fizic.
O altă repartiţie face să apară trei piloni:
- La dreapta, stâlpul Clemenţei, numit Yakîn, care e o putere pozitivă, activă, şi care corespunde sefirelor Hohmah, Hessed şi Netsah.
- La stânga, stâlpul Rigorii numit Boaz, care e o putere feminină, pasivă, şi care cuprindele sefirele Binah, Gebourah şi Hod.
- În fine, stâlpul central, care le echilibrează pe celelalte două, e compus din sefirele Kether, Daath, Tiphereth, Iesod şi Malhouth.
Această divizare exprimă ideea că universul este guvernat de două principii antagoniste masculin şi feminin, de atracţie şi respingere, de dragoste şi ură, de clemenţă şi rigoare şi că, pentru a se armoniza, aceste puteri trebuie să se întâlnească la centru.
Iată, posedaţi acum elementele esenţiale ale Arborelui sefirotic. Ce trebuie să faceţi?... E o responsabilitate foarte mare pentru un Instructor să-i facă pe oameni să intre în sanctuarul Divinităţii, pentru că el ştie că foarte puţine persoane sunt pregătite să înţeleagă şi să utilizeze corect aceste noţiuni. Să nu vorbim de cei care o fac pentru a se servi de practici magice condamnabile, pentru că nedâdu-şi seama de caracterul sacru al acestor noţiuni îşi imaginează imediat că pot să se plimbe în mijlocul acestor nume ca într-o grădină publică şi pot să jongleje cu sefiroturile ca şi cu nişte mingi. Aceste cunoştinţe trebuie abordate cu multă umilinţă şi respect pentru a avea mari revelaţii.
Nu e suficient de a citi de două sau de trei ori acest tablou, de a reţine numele şi a le menţiona din timp în timp în conversaţie. Pentru a deveni baza unei adevărate munci spirituale, Arborele sefirotic trebuie să fie un subiect de meditaţie permanent. Încercaţi să asimilaţi încet aceste noţiuni, să le digeraţi... Şi să nu fiţi miraţi dacă mă veţi auzi folosind termeni care aparţin domeniului nutriţiei. Această meditaţie asupra Arborelui sefirotic poate fi comparată cu nutriţia. În fiecare zi, mâncaţi pentru a vă menţine sănătatea; dintr-un mare număr de alimente alegeţi unele şi acestea nu sunt aceleaşi de la o zi la alta. În Arborele sefirotic veţi descoperi o imensă varietate de “hrană”, pentru că e o reflectare a universului. Religia şi filozofia sunt bine reprezentate, desigur, la fel şi morala, adevărul, dar de asemenea şi ştiinţele şi artele: de voi depinde să învăţaţi să vă hrăniţi zilnic.
Mulţi sfinţi, mistici, e adevărat, au reuşit să progreseze fără a cunoaşte Arborele sefirotic, dar cunoaşterea lui dă o vedere mai clară asupra muncii de făcut, şi această metodă poate să vă însoţească pe toata durata vieţii voastre. Nici un tablou nu depăşeşete Arborele Vieţii. Urmaţi-l, şi gândirea voastră va înceta să vagabondeze şi veţi primi binecuvântări pe măsură ce veţi şti să exersaţi şi să avansaţi pe această cale. Revenind des asupra Arborelui sefirotic veţi aprinde lumini în voi, iar aceste lumini nu numai că vă vor lumina, dar vă vor purifica, vă vor întări, vă vor da viaţă şi vă vor înfrumuseţa. Poate nu veţi înţelege niciodată perfect această reprezentare şi nu veţi ajunge să realizaţi niciodată toate virtuţile şi puterile pe care le reprezintă, dar ea va fi pentru voi reprezentarea unei lumi ideale care vă va atrage tot timpul către înalt.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Abonați-vă la:
Postări (Atom)