Femeia ca activator

   Modelul tradiţional al relaţiilor bărbat-femeie în societatea noastră portretizează bărbatul ca fiind activ, dinamic şi femeia, ca fiind pasivă, receptivă. Această perspectivă unidimensională conţine un adevăr în planul fizic, pentru că trupul bărbatului are mai mare masă musculară şi este, astfel, mai orientat către o manifestare a forţei. Dar, în conformitate cu multe tradiţii sacre, polaritatea se schimbă atunci când trecem din planul exterior în cel interior.
   In timp ce masculinul este mai activ în planul exterior, fizic, tradiţia sacră recunoaşte femininul ca fiind mai dinamic în planul interior, în planul subtil al energiei vitale şi al sentimentului. Figurile mitice precum regele zeilor - Zeus din religia greacă, sau Indra, din cea hindusă - reprezintă dominaţia masculină în planul exterior, în timp ce în planul interior o găsim pe regina înţelepciunii -Sophia, Isis, Inanna/Ishtar, Shekinah.
   In timp ce puterea muşchilor generează forţă şi mişcare în planul exterior, o forţă vitală mai profundă guvernează planul interior şi fluxurile sale de energie. Tradiţiile esoterice occidentale privesc această forţă vitală care animează trupul - anima - ca fiind feminină. La fel, hinduşii cunosc această activatoare dinamică drept Shakti, consoarta marelui Shiva, a cărui natură este mai lunară şi mai calmă în relaţie cu ea.
   O femeie care este în relaţie cu energia ei shakti radiază căldură care este emanată de focul transformator al forţei ei vitale. Şi adesea, ea are acces la un tip special de înţelepciune care-l poate purta pe bărbat în planul interior, de vreme ce ea este adesea mai conectată decât el la curenţii subtili de energie ce curg în interior, una dintre marile ei funcţii în viaţa lui este aceea de a-l incita - de a-l face să simtă. Dacă un bărbat este adesea un profesor pentru femeie, un protector, un ghid în sferele vizionară, intelectuală, lumească, o femeie conduce adesea şi inspiră un bărbat învăţându-l să se simtă bine în trupul său, să-şi crească, să asculte conştiinţa inimii sale şi să danseze cu energiile vieţii.

Dragoste si trezire
psihologia sacra a cuplului
de John Welwood

Conexiunea sufletului şi sufletul

   Conexiunea sufletului este rezonanţa dintre două persoane care reacţionează la frumuseţea esenţială a naturii celuilalt, dincolo de faţade, şi care se conectează la acest nivel mai profund. Această recunoaştere mutuală oferă catalizatorul pentru o alchimie puternică. Este o alianţă sacră care are ca scop să-i ajute pe ambii parteneri să-şi descopere şi să-şi realizeze cele mai profunde capacităţi. In timp ce conexiunea inimii ne permite să îi apreciem pe cei pe care-i iubim aşa cum sunt ei, conexiunea sufletului deschide o nouă dimensiune - îi vedem şi îi iubim pentru ceea ce ar putea să fie şi pentru ceea ce am putea să devenim noi sub influenţa lor. Asta înseamnă să recunoaştem că ambii avem un rol important de jucat în a ne ajuta reciproc să devenim pe deplin ceea ce suntem.
   Cineva care ne iubeşte poate vedea adesea potenţialul sufletului nostru mai clar decât îl putem vedea noi. Atunci când se întâmplă aşa ceva, efectul este unul de catalizator. Aceasta invită, încurajează părţi adormite, nedezvoltate din noi să iasă la suprafaţă şi să se manifeste. într-adevăr, suntem cel mai adesea atraşi de cei care simţim că ne vor face "să trăim şi să murim cu mai mare intensitate... Sufletele pereche se recunosc unul pe altul", aşa cum spunea scriitoarea franceză Suzanne Lilar. O conexiune a sunetului nu numai că ne inspiră să ne extindem, dar ne şi obligă să înfruntăm ceea ce stă în calea expansiunii.
   Sufletul, în sensul în care folosesc eu cuvântul, nu este menit a indica o entitate metafizică care trăieşte în mod misterios în trupul nostru, ci un mod unic, individual pe care fiinţa noastră îl manifestă în noi, prin noi, ca noi. Sufletul este un mod de a vorbi despre elementul uman din noi - acea sensibilitate vie care curge adânc în noi, adesea resimţită ca un mod fluid, dar definit de a fi noi înşine, un sentiment de interiorizare. Aşa cum spunea Rumi, poetul Sufi, sufletul este "o bucurie atunci când simţim bunătatea, plânsul când suntem răniţi, o conştiinţă mai mare".
   Atunci când ne vedem pe noi, ca identitate fixă - "Sunt o persoană fericită... O persoană tristă... Un căutător al lumii spirituale... Un supravieţuitor" - ne raportăm la noi indirect, printr-un concept de sine. Aceste este falsul eu, o imagine mentală a noastră, bazată pe experienţă. Dar în momentele în care suntem în legătură cu sufletul, noi ne vedem pe noi ca această fiinţă care trăieşte în acest moment. Aceasta este adevărata ta individualitate, modul nostru particular de a fi, care ne permite să ne conectăm la particularitatea unei alte persoane. Atunci când inima noastră este deschisă, putem iubi pe oricine la fel, dar atunci când sufletul nostru este implicat, iubim această persoană aşa cum nu mai iubim pe nimeni. Atunci când iubiţii se întâlnesc la acest nivel, vechile lor identităţi pălesc şi ei devin mai prezenţi ca Eu şi Tu.
   In timp ce sufletul nostru se dezvăluie în moduri unice şi personale, rădăcinile sale se extind mai adânc decât mediul personal. La fel ca o picătură de apă care are tendinţa de a-şi găsi drumul înapoi spre oceanul care îi este sursa, sufletul are o dorinţă de se reconecta la locul de baştină, de a realiza esenţa profundă ca pe o prezenţă pură, deschisă.

Dragoste si trezire
psilogia sacra a cuplului de John Welwood

 

Prezenta Naturală

   Un mod de a găsi o nouă viziune asupra relaţiei este aceea de a ne întreba ce preţuim cel mai mult în relaţia noastră cu cealaltă persoană. Atunci când lucrez cu cupluri, în grupuri, încep adesea prin a-i întreba ce le place cel mai mult la a se îndrăgosti. Ce face această stare atât de minunată, de puternică, de plăcută? Ce le oferă ea din ceea ce ei preţuiesc mai presus de orice? Unele dintre răspunsurile pe care le aud adesea sunt:
   - sentimentul că fac parte din ceva mai mare
   - o senzaţie mai profundă că sunt eu, că sunt ceea ce sunt cu adevărat
   - un nou tip de forţă şi linişte
   - senzaţia că viaţa e magică
   - nu mă mai tem de necunoscut
   - mişcare şi legături fireşti
   - accept altfel ceea ce sunt eu şi ce e în jur
   - mă simt mai viu
   - văd lumea cu alţi ochi
   - mă simt binecuvântat
   - parcă m-aş întoarce acasă.
   Atunci când îi întreb pe oameni ce sentimente trezeşte iubirea în ei, ei vorbesc de căldură, inocenţă, gratitudine, pasiune, bunătate, volubilitate, realism, încredere, frumuseţe, minunare, deschidere, plăcere, afirmare, bogăţie, integritate, putere.
   Toate aceste declaraţii indică într-o singură direcţie. Atunci când suntem îndrăgostiţi, devenim mai prezenţi, mai conectaţi la ceea ce suntem noi şi la lumea înconjurătoare. In momentele de prezenţă accentuată, nu avem nevoie să dovedim nimic. Ceva se relaxează în noi. Grijile noastre, ceea ce ne distrage atenţia, se pierd undeva în fundal, iar noi ne simţim mai treji, mai vii. Vedem cum e să fim prezenţi, să fin noi. A ne îndrăgosti este ceva puternic, care ne dă viaţă, pentru că ne deschide către fiinţa noastră.
   Substantivul "fiinţă" poate suna static şi abstract. Dar verbul "a fi" denotă procesul de a trăi, de a fi prezent, de a te implica în ceea ce există. O cale simplă de a înţelege natura fiinţei noastre este aceea de a te întreba, în timp ce citeşti acestea: "Cine înţelege aceste cuvinte? Cine experimentează acum toate acestea?"

Dragoste si trezire
psihologia sacra a cuplului
de JoHn Welwood

CRESTINUL

O femeie i-a marturist preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o:

- Si cum te simti acum?

Femeia raspunse fara retineri:

- Inainte de convertire am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate.
http://www.crestinortodox.ro/pilde/crestinul-120177.html

Zece lectii invatate de la ingeri de Doreen Virtue

de Doreen Virtue, Ph.D., 1998 

"Cu cat vorbesc cu ingerii mei mai des, cu atat invat mai mult. Iata

zece lectii pe care acestia m-au invatat si prin care mi-au schimbat

viata.

1. Traieste in integritate. Ingerii mi-au spus: „Petrece-ti

timpul facand activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii

ale tale. Renunta la lucrurile pe care intuitia ta te indeamna sa

renunti. Acele lucruri fie se vor vindeca, astfel incat sa te bucuri de

ele ori altfel, activitatea va pica de la sine."

Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima. M-au asigurat ca voi fi in

siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele

intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!

2. Nu exista decat ACUM. „Esti complet si intreg acum. Nu-ti arunca

ochii asupra a ceea ce-ti poate aduce ziua de maine – asta ar implica

ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet

atunci cand ceva exterior apare in viata ta intr-un viitor."

Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru

viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putea aduce, si

nu pe binecuvantarile din prezent. Acum fac o „lista de recunostinta"

mentala in fiecare seara.

3. Tot conflictul este in interiorul mintii tale. „Orice conflict pe

care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie

a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi

frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul

interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra

altor oameni si crezi ca „ei" sunt cei care iti cauzeaza disconfortul.

Alti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu

propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste

culori si definitii ar fi reale. Alti oameni, in schimb, te trateaza in

felul in care te astepti, intr-o profetie de auto-indeplinire."

In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat cat de des i-am

permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut

puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit

situatiilor.


4. Purifica-ti dieta. „Toata hrana are vibratie si tu vrei sa vibrezi

la fel de inalt si de fin cu frecventa la care rezonezi. Hraneste-te cu

fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele

mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate,

alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute

vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le

mananci te afecteaza mult timp dupa ce mancarea se digera."

In momentul in care ingerii mi-au spus de lectia a patra, dieta mea era

deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la

alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile

ingerului meu pazitor si am adoptat o abordare alimentara Vegan.

Imbunatatirea aspectului si energiei a fost radicala si imediata! In

loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai

sanatoase era usoara si naturala.

5. Nu da pentru a primi. „Renunta la a mai planifica rezultatele pe

care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate

pentru ca ai daruit; aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de

tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei

astepta ceva in schimb, n-ai oferit in realitate nimic. In schimb,

retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu

sa-l eliberezi complet."

Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in

strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa.

Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi

ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa

renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti.

Aproape imediat, am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum

ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.

6. Petrece timp de unul singur in natura. „Sunetele si mirosurile

naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul

invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid

decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea,

exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai

naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului

natural al pamantului si asa cum sincronizarea si ciclurile fac parte

din tot, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii."

La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-

mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si

parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau

afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.

7. Detaseaza-te de materie. „Atunci cand esti atasat de materie in

gand, ramai atasat de produsele mintii egoului si astfel ramai atasat

de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege."

Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile

materiale. Materia e neutra, conform cu ingerii. Ei de asemenea

realizeaza ca oamenii au nevoi materiale, cum ar fi mancarea,

imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam aceste lucruri

materiale – cum ar fi gandirea continua la bani si posesiuni – ne

concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui

nostru superior.

8. Nu judeca. „Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine

insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii

de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la

siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire de

ingrijorare covarsitor in ceea ce priveste securitatea ta, poate aduce

exact ceea ce te temi in viata ta."

Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim.

Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez

un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin

exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe

ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am

descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.

9. Traiesti acolo unde ti-e focalizata constiinta. „Daca ai un gand

neiubitor sau lipsit de iubire – competitie, invidie, grija – simti

durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti

este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa

dai luminii toate gandurile tale neiubitoare."

La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca

circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi,

ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau

cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata

de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.

10. Slaveste-l pe Dumnezeu in toate. „Nu cauta slava pentru tine

insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu

slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea

Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta

sinelui tau superior."

Initial, lectia mea m-a umilit. Dar inainte de a aluneca in sentimente

de rusine, ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca –

deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam

adevaratul „eu" de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.


Cele zece lectii sunt acum parti permanente ale vietii mele. Atunci

cand clientii mei imi fac complimente in privinta claritatii indrumarii

Divine pe care o primesc in timpul sedintelor noastre, le spun:

„Va multumesc, insa tot meritul le apartine lui Dumnezeu si ingerilor.

Ei m-au invatat cum sa primesc indrumarea Divina. Meritul meu este ca

urmez aceasta indrumare, deoarece – multumita lor – sunt acum un foarte bun ascultator."

CELE TREI PORTI

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

- Lumineaza-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.

Batrânul înţelept disparu şi tânărul porni pe drumul vieţii.

Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.

- Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa.
El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii trecură. Într-o zi îl întalni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.
Şi disparu.

Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris: SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.

- Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursă de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încercă să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse bătrânul. -Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nască în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria: SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
- Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de facut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
El caută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.

După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar ăi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
- Aşa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.

Privind înapoi, prinţul văzu în depărtare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris: ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Prinţul se miră că n-a vazut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poartă, dar în celălalt sens. În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în lupta cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.

Îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat în plus pe acest drum?
- Am învăţat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.

Prinţul zări în depărtare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.
Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altadată îl deranjau enorm şi împotriva cărora luptase.

Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
- Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată pe acest drum?
- Am învăţat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l tii minte. Continuă drumul.

Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTĂ LUMEA.

Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.

Era totuşi aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întreba:
- Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă vad în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără sa o judec, fără nici o condiţie.

- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum esti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea! Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.

CALEA SPRE ARMONIE

Calea spre Armonie (Sf.Francisc din Asissi)

„Doamne, fă ca din mâinile mele să se vada lumea Ta,

Şi acolo unde este gelozie lasă-mă sa pun Dragostea,

Acolo unde este ură lasă-mă să pun Iertarea,

Acolo unde este ceartă lasă-mă să pun Unitatea,

Acolo unde sunt erezii lasă-mă să pun Adevărul,

Acolo unde este îndoială lasă-mă sa pun Credinţa,

Acolo unde este disperare lasă-mă să pun Speranţa,

Acolo unde este întuneric lasă-mă să pun Lumina,

Acolo unde este supărare lasă-mă să pun Bucurie.

Ajută-mi, Doamne,

Nu atât să caut mângâiere, cât să mângii pe alţii,

Nu atât să caut înţelegere, cât să-i înţeleg pe alţii,

Nu atât să caut iubire, cât să iubesc.

Pentru că cel care dă, acela şi primeşte,

Cel care se uită pe sine, acela se şi regăseşte,

Cel care iartă este şi el iertat,

Cel ce moare, acela se naşte in viaţă veşnică.

Ajută-mi, Doamne,

Fă ca din mâinile mele să se vadă lumea Ta”.