Rugăciune în care se aduc Domnului mulţumiri pentru binefaceri

 Îţi mulţumesc Doamne şi Te laud Dumnezeul meu pentru toate binefacerile şi darurile pe care mi le-ai dat din ziua în care am fost zămislit până în ziua de azi şi mai ales pentru dragostea cu care din veşnicie m-ai iubit, căci încă de atunci ai hotărât să mă creezi, să mă răscumperi, să mă faci al Tău şi să-mi dăruieşti mie toate ale Tale.

Al Tău este trupul meu cu toate mădularele şi simţurile lui. Al Tău este sufletul meu cu toate capacităţile şi puterile lui. Ale Tale sunt toate ceasurile şi clipele pe care le-am trăit până acum. A Ta este energia şi sănătatea pe care mi-ai dat-o! Al Tău este pământul care mă susţine, ale Tale sunt soarele şi luna şi stelele şi câmpiile şi păsările, peştii şi animalele; ale Tale sunt toate făpturile care din porunca Ta mă slujesc. Toate acestea, Doamne al meu, ale Tale sunt şi pentru ele îţi aduc toată mulţumirea pe care o pot aduce.

Dar şi mai mult îţi mulţumesc pentru că ai dorit ca Tu Însuţi să fi a-l meu, căci mi Te-ai oferit şi Te-ai jertifit pe Tine însuţi pentru vindecarea mea: pentru mine Te-ai îmbrăcat în trup; pentru mine Te-ai născut într-un staul; pentru mine ai fost aşezat într-o iesle; pentru mine ai fost înfăşurat în scutece; pentru mine ai fost tăiat împrejur a opta zi; pentru mine Te-ai refugiat în Egipt; pentru mine ai fost ispitit în multe feluri; pentru mine ai fost persecutat, maltratat, bătut, încoronat, dezonorat, condamnat la moarte şi pironit pe cruce. Pentru mine ai postit, te-ai rugat, ai privegheat, ai plâns, ai călătorit, ai pătimit cele mai grele suferinţe şi ruşini care vor fi vreodată pătimite de cineva. Pentru mine ai poruncit şi ai creat din băutura Sângelui Tău tămăduitoarul Sacrament al Pocăinţei. Pentru mine ai instituit cea mai mare dintre Sfintele Taine, Sacramentul Trupului Tău, unde eşti prezent Tu însuţi, Dumnezeul meu, pentru lecuirea mea, pentru hrănirea mea, pentru întărirea mea, pentru delectarea mea, acolo îmi eşti garanţie speranţei mele şi dovadă a iubirii Tale.

Pentru toate acestea îţi aduc toate mulţumirile pe care le pot aduce, zicând din toată inima cu regele David (Ps 102):  Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.  Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.  Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;  Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;  Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.  Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.  Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.  Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,  Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.  Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.  În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;  Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.  Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.  Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.  Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,  Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui  Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.  Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.  Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.  Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Tatăl nostru, Bucură-te Marie.

Îngerii respectului

Recunosc şi respect necesităţile fiinţei mele şi demnitatea divină a fiecărui om

RUMI - Iubirea a spus

RUMI - Libertate

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

poem scris de Charlie Chaplin 

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am inteles ca, in toate imprejurarile, ma aflam la locul potrivit, in momentul potrivit.

Si atunci, am putut sa ma linistesc.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Stima de sine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala nu erau nimic altceva

decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Sunt eu insumi.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie la dezvoltarea mea personala.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana,

cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc,

stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul …

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Respect.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic …

persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia.

La inceput, ratiunea mea numea asta egoism.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Iubire de sine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber

si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor.

Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place si in ritmul meu.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Simplificare.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat.

Astazi, am descoperit … Intelepciune.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor.

Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece intreaga viata.

Astazi traiesc clipa fiecarei zile.

Si aceasta se numeste … Plenitudine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat,

am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi.

Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios.
si toate acestea inseamna … Sa stii sa traiesti cu adevarat.

psalmul 22

Arsenie Boca - pilda

Parintele Arsenie Boca ne transmite o pilda foarte frumoasa legata de aceste trairi, mesajul acesteia fiind raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile noastre.

”Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia : – De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.

Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat. “Adversarul” i-a spus: – De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.

Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului. – Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”

Domnul i-a raspuns intelegator:
- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea??? Priveste la tine… Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.”

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca

CELE 5 RANI CARE NE VINDECA

Constientizarea este primul pas spre vindecare…  Contientizarea aseaza emotia, o transforma… iar acolo, in interior, ceva se schimba! Si nu putem evolua daca nu vrem sa  ne vindecam. Tot ceea ce este acolo bine ascuns la un moment dat va iesi la suprafata si va trebui sa iei cumva atitudine… Mastile de care ne inconjuram ascunzand ranile, te asigur ca nu sunt o solutie.

Cele mai simple lucruri pe care le-am intalnit au fost defapt cele mai complexe. Ma simteam ca un alergator care ajuns la linia de sosire, iar de emotie sau din obisnuinta de a alerga eram incapabila sa ma mai bucur… Am inteles si constientizat ranile mele de suflet si in acelasi timp scopul destinului meu. Cumva Doamne – Doamne imi raspunde si cum spunea un vechi prieten “daca trebuie sa stii… vei sti”, cand esti pregatit apare si momentul potrivit pentru a aseza toate piesele de puzzle ale propriului destin.

Iata care sunt ranile sufletului extrase din cartea “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine“ scrisa de Lise Bourbeau pe care v-o recomand cu incredere.

“Rana de respingere

Cel care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si in dreptul sau de a exista. Poate fi o rana care sa se formeze chiar din timpul existentei intrauterine, in cazul copiilor nedoriti sau al celor care s-au incarnat pentru a vindeca aceasta rana de respingere (se vor naste in familii care ii vor respinge, pentru a le da ocazia sa invete din aceasta experienta).

Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi, mai ales, în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Caracteristici:

• suferi de insomnie din cauza unei activitati mentale prea încarcate
• fugi de o situatie evitând locul în care te afli sau plecând în astral (a fi cu capul în nori),
• negi o situatie, nu vrei sa o vezi în realitate. Poti face acest lucru pentru a te convinge ca persoana sau situatia aceea nu te-a deranjat, emotionat sau atins deloc. Acest gen de control este de obicei inconstient. Este bine sa îi rugam pe cei apropiati sa ne ajute sa descoperim momentele în care fugim negând realitatea.
• negi veridicitatea unui compliment, crezând ca, daca acea persoana te cunostea cu adevarat, nu ti-ar fi facut niciodata acel compliment;
• îti este rusine SA FII ceea ce esti si nu vrei sa fii descoperit asa cum esti,
• te închizi în tine, te abtii sa spui sau sa faci ceva de teama ca celalalt nu te mai iubeste, nu te mai apreciaza.

Un lucru important cu privire la· rana de respingere este ca aceasta este întotdeauna activata de o frica la nivelul lui A FI si nu la nivelul lui A AVEA sau A FACE. De exemplu, daca ai de vorbit sau de facut ceva în fata unui public, este posibil sa te pregatesti exagerat de mult si sa nu dormi deloc. Frica ta adevarata nu este aceea ca nu vei face bine lucrurile, ci mai degraba aceea ca vei fi judecat ca fiind nul, daca nu faci prezentarea perfect, în functie de asteptarile celorlalti si, mai ales conform propriilor tale asteptari, de obicei nerealiste. Daca faci parte din aceasta categorie, este foarte posibil sa te controlezi în ceea ce faci si în ceea ce spui, mai ales pentru a fi iubit si pentru a te simti acceptat asa cum esti, în loc sa fii considerat bun de nimic.

Boli sau indipoziţii care se pot manifesta: aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

Rana de abandon

Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi. Rana de abandon este trăită în relaţie cu părintele de sex opus. Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense.

Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte.

Caracteristici:

• te prefaci ca esti vesel, bucuros, fericit, pentru a-i face pe plac partenerului,
• te supui nevoilor celorlalti, crezând ca acest lucru te face fericit,
• plângi pentru a primi atentia cuiva,
• îti exprimi o cerere sau o nemultumire pe un ton plângacios,
• îi deranjezi mereu pe ceilalti pentru a primi atentie,
• faci pe victima, adica atunci când îti atragi inconstient probleme,
• povestesti ceea ce ti se întâmpla într-un mod dramatic, exagerând,
• profiti de o boala pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru ca cineva sa se ocupe de tine,
• nu îti asculti nevoile, de teama ca celalalt crede ca îl vei abandona,
• începi ceva si renunti înainte de a-ti fi atins scopul, acuzând pe nedrept pe cei care care, în acceptiunea ta, ar fi trebuit sa te sustina,
• simti nevoia de a povesti tot ceea ce ti se întâmpla, la telefon sau direct cuiva,
• te crezi incapabil de a face fata la moartea cuiva drag,
• suporti orice, de teama ca vei fi abandonat, de obicei de un partener sau de un copil,
• nu te poti hotarî sa închei o relatie de teama ca vei ramâne singur, chiar daca stii ca va fi mai bine pentru tine,
• ceri sa fii ajutat, înainte chiar de a verifica daca poti face acel lucru tu însuti,
• întrerupi pe cineva pentru a vorbi de propriile tale probleme,
• crezi ca problemele tale sunt mult mai importante decât ale celorlalti.

Boli de care poate suferi: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se regăsi.

Rana de umilire

Daca suferi de rana de umilire, acestea sunt comportamentele de control cele mai frecvent folosite, atunci când te temi ca vei umili o alta persoana sau ca vei fi umilit sau ca te vei umili tu însuti.

Rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol important în viaţa celui care sufera de rana de umilire, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar. Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani.Copilul cu o astfel de rană îşi va crea o mască de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştent.

Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca să nu îi rănească pe ceilalţi. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, alimentându-şi rana de suferinţă şi masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni să râdă, însă cea mai mică critică la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat.

Este specialist în a se devaloriza pe sine însuşi. Se vede mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă în ochii lor. Tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi este foarte mare. Atunci când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună pentru a se apăra. Poate să sufere într-atât încât să plece din locul respectiv. Considerându-se vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situaţia.

Caracteristici:

• lasi pe cineva sa te doboare fizic sau psihic, fara sa spui nimic,
• te obligi sa oferi ajutor unei persoane afla teîn dificultate, lasând la o parte propriile tale nevoi,
• te abtii sa spui orice lucru negativ despre o alta persoana,
• te acuzi ca esti nedemn,
• te dezgusta propria ta persoana,
• îi faci pe ceilalti sa râda pe seama ta, umilindu-te,
• îi întorci celuilalt un compliment, considerând ca esti nedemn sa îl primesti si, mai ales, ca celalalt este mai demn, îl merita mai mult decât tine,
• faci totul pentru a parea impecabil în ochii lui Dumnezeu,
• crezi ca trebuie sa alini suferinta celorlalti, a întregii umanitati,
• îi consideri pe ceitalti mai importanti decât tine, crezând ca acestia sufera mai mult,
• te abtii de la placerea fizica, de teama ca vei fi considerata o femeie usoara, de exemplu
• nu îti realizezi o placere fizica, de teama ca vei fi considerat egoist.

Boli de care poate suferi: dureri de spate, senzaţii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, funcţionare proastă a pancreasului, probleme cardiace, intervenţii chirurgicale.

Rana de umilire este pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Când veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liber. Când veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.

În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent organizatoric şi ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care este foarte demnă.

Rana de tradare

Rana de tradare este cea care te determina cel mai mult sa vrei sa îi controlezi pe ceilalti. Acestea sunt diferitele mijloace de control utilizate atunci când îti este teama ca vei fi tradat de catre cineva sau ca vei trada tu pe cineva Sa nu uiti ca ceea ce le faci celorlalti, îti faci de fapt tie însuti. Putem suferi de tradare de fiecare data când exista o încalcare a încrederii, o minciuna, o promisiune nerespectata, lasitate, o lipsa de responsabilitate.

În plus, toate aceste forme de control, în acest caz, se manifesta în relatia cu o persoana de sex opus.

Multe persoane care prezintă rana de trădare au suferit datorită faptului că părintele de sex opus nu şi-a respectat angajamentul conform aşteptărilor pe copilul le avea faţă de părintele ideal.

La nivelul comportamentului şi atitudinilor interioare, forţa este o caracteristică comună tuturor persoanelor care au o rană de trădare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele şi vor să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile. Îşi vor reproşa enorm dacă renunţă la un proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte laşitatea celorlalţi. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale şi importante.

Dintre cele cinci tipologii, aceasta persoana este cel care are cele mai multe aşteptări, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. El vrea ca totul să se petreacă exact aşa cum a prevăzut şi este plin de aşteptări faţă de viitor. Această atitudine îl împiedică să trăiască momentul prezent şi să se bucure de surprize.

Aşteptările faţă de ceilalţi au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut, dacă o fac bine sau nu, precum şi verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este foarte abil în a ghici aşteptările celorlalţi. Deseori, spune sau face ceva în funcţie de aşteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenţia de a face ceea ce a spus. Are o personalitate puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Îşi formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situaţie şi este convins că are dreptate.

Caracteristici:

• vrei sa ai ultimul cuvânt de spus,
• minti,
• îl întrerupi pe celalalt înainte ca acesta sa termine ceea ce are de spus,
• pastrezi ranchiuna si nu mai vrei sa vorbesti cu celalalt,
• vorbesti tare, ocupând tot spatiul când vorbesti cu cineva,
• nu ai încredere în celalalt, deoarece îti este teama,
• faci totul pentru a fi recunoscut ca o persoana speciala, puternica, capabila,
• ai asteptari, fara sa fi existat vreo întelegere în prealabil,
• îti pierzi rabdarea deoarece celalalt nu se grabeste,
• te enervezi pentru ca lucrurile nu se desfasoara asa cum vrei tu,
• insisti ca celalalt sa fie de acord cu tine, sa adere la ideile tale,
• folosesti o forma de seductie pentru a-ti atinge scopurile,
• îl culpabilizezi pe celalalt pentru ca tu ai uitat ceva sau ai facut o greseala,
• îl supraveghezi pe celalalt pentru ca acesta sa-si îndeplineasca sarcinile asa cum vrei tu,
• îi ceri ceva celuilalt si nu ai încredere în el, te îndoiesti în sinea ta ca acesta poate sa faca acel lucru,
• refuzi sa îti iei un angajament fata de celalalt,
• nu îti asumi responsabilitatea, vrei ca celalalt sa îsi asume greseala sau neglijenta ta,
• îl ridiculizezi pe celalalt încercând sa îl schimbi,
• refuzi sistematic sfaturile celorlalti,
• cauti sa îl intimidezi pe celalalt,
• te îmbufnezi pentru a-ti atinge scopurile, pentru a obtine ceea ce vrei,
• tipi sau îl ameninti pe celalalt,
• încerci sa îti impui felul tau de a face lucrurile,
• iei o decizie pentru celalalt, fara sa îi ceri parerea.

Bolile de care poate suferi o persoană din tipologia dominator sunt: agorafobia, dureri articulare (mai ales la nivelul genunchilor), boli care semnifică pierderea controlului asupra anumitor părţi ale corpului – hemoragii, impotenţă, etc., paralizie (dacă ajunge într-o situaţie de neputinţă totală), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse tipuri de inflamaţii, herpes.

Rana de nedreptate

Voi încheia cu rana de nedreptate, care este traita de catre cei care sunt perfectionisti si care se acuza foarte usor. Urmatoarele mijloace de control sunt folosite fata de sine însusi si fata de persoanele de acelasi sex. Acestea sunt comportamentele pe care le ai atunci când îti este teama ca cineva va fi nedrept fata de tine sau ca tu vei fi nedrept (sau imperfect) fata de cineva sau fata de tine însuti.

O persoană care suferă de “rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită.

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.

Dintre cele cinci caractere, aceasta persoana are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: foarte bine! Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator. Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.

Caracteristici:

• nu îti respecti limitele si ceri prea mult de la tine,
• te prefaci ca totul este bine, desi nu este asa,
• te justifici, deformând adeseori realitatea,
• refuzi sa primesti ajutor, crezând ca te vei descurca mai bine singur,
• nu vrei sa îti dezvalui sentimentele,
• îti refulezi lacrimile si îti ascunzi plânsul,
• îl judeci pe celalalt ca fiind prea sensibil,
• revizuiesti de mai multe ori ceea ce ai facut,
• începi de mai multe ori acelasi lucru,
• îl întrerupi pe celalalt, considerând ca ideile lui nu sunt corecte,
• vrei ca ceilalti sa îti spuna ca ceea ce faci tu este perfect,
• vrei sa ai o solutie rapida, imediata, la o anumita problema, înainte sa ai timpul necesar de a o analiza sau a gasi cauza acelei probleme,
• îl judeci sau îl acuzi pe celalalt ca a actionat nepotrivit,
• vrei sa ai dreptate, crezând ca tu detii raspunsul corect,
• devii furios, într-o situatie pe care o consideri nejustificata,
• te critici foarte sever, crezând ca astfel lucrurile se vor ameliora,
• te autodistrugi sau te subestimezi atunci când realizezi ceva,
• nu vrei sa primesti nimic din partea celuilalt, de teama ca vei ramâne dator acelei persoane,
• spui da, desi vrei sa spui nu, de teama sa nu fi nedrept, insensibil,
• te privezi de o placere, crezând ca nu o meriti,
• te fortezi sa zâmbesti sau sa râzi,
• nu vrei sa te opresti din munca, de teama ca vei fi considerat lenes,
• îti dai dreptate, desi de fapt tu vrei altceva si nu îti asculti inima,
• îl culpabilizezi pe celalalt ca nu este responsabil,
• te abtii sa îti arati furia,
• nu îti acorzi dreptul ,de a fi fericit, daca cineva apropiat nu este fericit.

În cazul ultimelor doua rani este posibil sa fie mai dificil sa recunoastem comportamentele de control, deoarece ego-ul persoanelor dominante sau rigide este mai puternic. Este vorba despre doua tipuri de rani puternice, care determina reactii mai rapide si mai intense. Cu cât ego-ul nostru este mai puternic, cu atât puterea lui este mai mare în a ne face sa credem ceea ce vrea el, ca de exemplu, sa ne faca sa credem ca noi avem dreptate si nu ceilalti.

Bolile de care poate suferi o astfel de persoană: anchilozare, tensiuni musculare, epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi, crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.

Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.

În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă, care are multă energie şi o mare capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.”

Toate acestea sunt informatii menite sa te ajute in constientizare si mai apoi in vindecare.

Este timpul sa te ierti, este timpul sa te vindeci!

I believe in you

Spirit of Winter

Once again the beautiful spirit is called upon to complete the cycle of nature by creating a winter wonderland. As she moves across the landscape adorning trees and plants with their winter dressing she helps an eager assistant to paint leaves with frost. Children play in the snow and ice, blissfully unaware of the miracle that is unfolding before them. When her work is complete she will move on making room for the spirit of Spring to follow in her icy wake.

Totul are un sens

Totul are un sens: viata, moartea, tot ceea ce ni se intampla in aceasta existenta atat de efemera, dar atat de bogata in evenimente, oameni, locuri. Totul este creat pentru desavarsirea noastra.

Nimic nu este aleatoriu. Inteligenta cosmica - divinitatea - ne-a creat cu un anumit scop. Fiecare are un rol - cat de mic - in planul divin. Paradoxal, chiar si raul serveste binelui. Numai invatand sa-l invingem ne putem inalta pe scara spre desavarsire. Suferinta insasi ne ajuta: fie ca este fizica, fie spirituala, va trebui sa invatam s-o dominam. Din pacate, de cele mai multe ori alergam la doctor, care o poate vindeca pe moment. Cauza profunda, insa, ramane ingropata in noi si numai noi insine o vom putea descoperi. Ea tine, de multe ori, de zona psihologica - trairi, suferinte ascunse, traume, poate vicii - corpul nu face decat sa materializeze ceva aflat dincolo de perceptia imediata. Tratand numai efectul, boala poate reaparea oricand. Adevarata vindecare este cea a sufletului, numai atunci cand vom constientiza cauza profunda si o vom rezolva, vindecarea va fi totala.

Sunt oameni pe care ii intalnim in decursul existentei acesteia. Nu stim de ce trebuie ca destinele noastre sa fie legate la un moment dat, nu stim de ce ne "incrucisam" o clipa cu cineva. Nu mai suntem capabili sa vedem sensul a ceea ce ni se intampla pentru ca ochii adevarati, cei spirituali, sunt inchisi. Probabil ca nici aici nimic nu este aleatoriu. Trebuie sa intalnim pe cineva pentru a invata ceva, pentru pentru a ne insusi o lectie de viata, poate pentru a ne completa experienta, alaturi de cineva, sau, constatand ca exista persoane in jurul nostru care ne creeaza probleme,sa reusim sa ne depasim resentimentele. De fapt neputinta de a iubi este cea care ne "doare". Lectia suprema, cea pe care trebuie s-o constientizam, este cea a iubirii. Atunci cand subordonam totul ei, relatiile cu ceilalti devin armonioase si se schimba, pentru ca ne-am schimbat noi in primul rand. Daruind iubire, ceilalti vor invata, la randul lor, sa o primeasca si sa o daruiasca.

Moartea ar putea avea si ea un sens? In aparenta nu. Si totusi... La prima vedere ea pare culmea absurdului. De ce ne nastem? Ca sa murim intr-o zi, ducand cu noi tot bagajul de experiente, trairi, intamplari pe care le-am "strans" in noi de-a lungul unei vieti? De ce ne-am mai nascut daca totul se va stinge intr-o zi odata cu noi? O viata intreaga ne straduim sa depasim situatii dificile, sa invingem in relatiile cu ceilalti, cu destinul. Ca totul sa se naruie intr-o clipa, sa ne intoarcem la "nimicul" originar...

Prin credinta totul capata, insa, sens. Moartea insasi devine necesara in mantuirea noastra. Pacatul din rai, apoi jertfa Mantuitorului sunt evenimente care au marcat istoria spirituala a omenirii. Primul, intr-un sens negativ. De atunci purtam pe umeri crucea pacatului originar. A trebuit mai apoi sa vina Iisus pentru a ne izbavi de crucea aceasta. A trebuit sa vina El si sa o poarte pe umerii-I fragili pentru a ne salva pe noi. Tot de atunci moartea este urmata de Inviere iar Raiul este de multe ori urmare a trecerii prin Iad. Invierea inseamna viata vesnica si speranta ca totul are un sens, ca binele invinge, pana la urma, raul. Dumnezeu, ca intruchipare a Binelui absolut, e Cel care guverneaza totul. Chiar si raul I se supune.

Trebuie, deci, sa credem in victoria Luminii asupra intunericului, ca in basmele noastre - un rezervor de intelepciune, de optimism, de incredere in forta uriasa a omului bun, hotarat sa lupte cu fortele raului.

Trebuie sa credem ca Binele va invinge mereu, oricat de grele ni s-ar parea anumite momente ale vietii, cand totul pare ca se surpa si credem ca am pierdut orice sprijin. Sa fim constienti ca Dumnezeu vegheaza mereu si ca viata pe care ne-a dat s-o traim aici este urmata de cealalta, cea vesnica. Traind frumos, invatand sa iubim, luptand cu natura noastra patimasa, sunt multe sanse ca "dincolo" sa fie bine. "Cheia" este, pana la urma, tot iubirea. Iubirea pentru Dumezeu si pentru semeni. 

sursa: crestin ortodox

Sa punem "etichete" pozitive

Suntem tentati mereu sa-i judecam pe cei din jur, sa-i consideram fie buni, fie rai, folosind de cele mai multe ori criterii subiective, tinand de cele mai multe ori de experientele sau de personalitatea noastra. "Vina" lor cea mai mare este, de cele mai multe ori, ca nu sunt ca noi: gandesc altfel, actioneaza in conformitate cu propriul sistem de valori, pe scurt sunt diferiti. Noi, fiind de cele mai multe ori etalonul, este normal ca celalalt, "aproapele" nostru, sa nu fie asemenea noua. Ajungem astfel sa punem etichete, sa consideram pe cineva intr-un fel sau altul, fara sa constientizam ca noi nu suntem singura creatie a lui Dumnezeu si ca judecata noastra este cu siguranta subiectiva. Singurul judecator obiectiv ar putea fi El.

De multe ori, gandind negativ despre cineva, aplicandu-i o "eticheta" de cele mai multe ori denigratoare, ii putem influenta comportamentul in sens negativ. Dimpotriva, vazand in el partea frumoasa - calitatile, reusitele - , sunt foarte multe sanse sa-i "inducem" un comportament pozitiv, chiar daca acesta nici macar nu exista in el, sau exista numai ca potentialitate. Psihologic vorbind, "lauda" ca judecata pozitiva are mult mai multe sanse sa modeleze pozitiv o personalitate in formare ( si nu numai) decat descurajarea. Pedagogii au observat cat de importanta este incurajarea elevilor si cat de "neinspirata" este atitudinea contrara.

In viata de zi cu zi este foarte important sa depasim tendinta de a "judeca", de a "osandi", cu alte cuvinte de a eticheta negativ o serie de comportamente pe care nu le intelegem. Sa-i lasam fiecaruia libertatea de a actiona si de a gandi conform propriului sistem de valori. Sau sa punem, dimpotriva, etichete pozitive, vazand in el chipul lui Hristos si scuzandu-i greselile. Judecata vine, de fapt, dintr-o lipsa de iubire. Atunci cand iubim cu adevarat, suntem capabili sa vedem in celalalt numai binele, ii putem acoperi multime de greseli. Atitudinea aceasta de acceptare trebuie sa ne caracterizeze in relatiile cu toti oamenii, nu numai cu cei apropiati. Sa vedem in ei ceea ce este frumos, demn de lauda, stropul lui de dumnezeire.

Exista si momente in care simtim ca celalalt greseste. Ce sa facem in aceasta situatie? Singura posibilitate pe care o avem - in concordanta si cu invatatura Scripturii, este sa-i atragem atentia ( sa-l "indreptam" ) cu multa blandete, fara sa ne consideram cu nimic mai presus decat el.

sursa: crestin.ortodox

Postul

Postul este practicat din cele mai vechi timpuri ca mijloc de inaltare spirituala. El apare la toate popoarele lumii si este unul din "pilonii" trairii religioase. Fara post, fara asceza, nu poate fi vorba de depasire a conditiei umane. Iisus insusi se retrage patruzeci de zile in pustie, iar mai apoi recomanda apostolilor postul ca mijloc de alungare a demonilor, alaturi de rugaciune.

Postul este, in primul rand, un exercitiu de vointa. Ne dovedim puterea psihica de a renunta. Sigur, "a renunta" in general nu este neaparat pozitiv. A renunta la ceva care este "stramb", nociv, nefolositor - in aceasta consta puterea. Viata noastra e alcatuita din obisnuinte de tot felul: de la cele alimentare, pana la cele intelectuale. Cateodata suntem atat de ancorati in ele, incat mentalul nostru nu mai este capabil sa gaseasca o solutie atunci cand intervine o schimbare. Dependentele - boala societatii moderne, "fixismele" - se bazeaza pe acest fapt: un obicei prinde atat de tare radacini in noi, in asa masura incat nu mai suntem capabili sa ne debarasam de el.Ca baobabii lui Saint-Exupéry sau ca niste buruieni care invadeaza incet-incet solul.

Postul tinde sa dezradacineze din noi aceste obiceiuri proaste, sa indrepte ceea ce este "stramb" in noi, sa inlature fixismele de gandire. Mai ales pe plan alimentar, postul ar trebui sa ne conduca spre o hrana naturala, cu alimente naturale, create de Dumnezeu si nu de oameni, pline de substante chimice, sau modificate genetic. Multi pustnici se hranesc numai cu ceea ce le ofera natura: fructe, radacini - vegetale in general. In manastiri existau calugari care, in perioada postului, plecau in singuratate si foloseau totodata in acest rastimp o hrana exclusiv vegetariana. La sfarsitul liturghiei se spune ca "mai frumosi erau cei trei tineri hraniti cu seminte decat cei hraniti cu multe desfatari". In plan fizic, cea mai mare energie o cheltuim pentru procurarea hranei apoi, odata ingerata, pentru digerarea ei. Practic, scopul de baza al existentei este procurarea hranei. Femeile mai ales isi folosesc intreaga indemanare si creativitate in acest scop. Tot felul de preparate culinare ies din mainile lor. Te intrebi, totusi, pentru ce atata munca, pentru ce atata efort? Daca energia aceasta ar fi indreptata catre un scop mai nobil?

In plan spiritual, postul trebuie sa duca la o disciplinare a fiintei noastre: a gandurilor si a sentimentelor. Mentalul este partea fiintei noastre cel mai greu de controlat. Acolo "roiesc" gandurile care, apoi, "coboara" in inima, generand sentimentele. Desi nu se vad, nici unele nici celelalte, ele se simt. Un om "incarcat" de afecte negative este cu totul altfel decat unul care gandeste pozitiv, care iubeste, care raspandeste pace. Postul adevarat presupune nu numai o stapanire a instinctelor, ci si a gandurilor si sentimentelor. Desi nu le putem opri in totalitate, efortul trebuie indreptat catre alungarea celor negative si inlocuirea lor cu rugaciunea. Disciplina interioara, inlaturarea afectelor negative si inlocuirea lor cu o stare de armonie, de pace, trebuie sa potenteze postul trupesc.

"Paza simturilor" este o alta componenta a postului. Prin gust, vaz, auz, miros, patrund in noi senzatiile care fac, astfel, legatura intre exteriorul si interiorul fiintei noastre. Si aici trebuie sa intervina cenzura interioara: nu tot ceea ce ne procura simturile este cu adevarat folositor pentru cresterea in sens spiritual. Un adevarat post trebuie tinut si cu ochii si cu urechile si mai ales cu "limba". Multe din conflictele cu cei din jur vin din incapacitatea de a ne stapani vorbele, de multe ori taioase, acuzatoare, ofensatoare. Munca cu noi insine trebuie facuta si aici. Este foarte greu sa-ti stapanesti vorbele, sa fii in stare sa spui numai cuvinte de folos, ziditoare, ori sa taci, ori sa-l indrepti pe celalalt cu blandete.

Alaturi de infranare, postul trebuie sa aduca o schimbare si la nivelul faptelor: incercand sa renunti la obiceiurile proaste, trebuie, in acelasi timp, sa poti fi capabil sa daruiesti mai multa iubire in jur, sa faci mai multe fapte ale milei , sa reusesti sa-l "vezi" pe cel de langa tine cu nevoile lui, cu problemele lui, cu neputintele lui, sa iesi din carapacea propriului egoism si sa faci mici gesturi de iubire: "daruind vei dobandi". Facand bine, cu siguranta ca vei primi bine.

Postul trebuie sa ne indrepte spre o disciplina interioara,spre un control al afectelor, al vorbelor, al gandurilor. Latura spirituala a fiintei noastre trebuie sa creasca in dauna celei instinctuale. "Dumnezeu ne-a creat spre asemanarea cu Sine" - purtam fiecare in noi un strop de dumnezeire. Trebuie sa reusim sa ne asumam conditia sfinteniei, depasindu-ne tot mai mult, incercand sa urcam tot mai mult pe scara al carei capat este cerul.

sursa : crestin.ortodox.ro