Cînd ne asumăm experienţa vieţii aşa cum este, descoperim adesea că nu ne îndeplineşte aşteptările despre cum ar trebui să fie. Poate că nu corespundem cu imaginea din mintea noastră a ceea ce ar trebui să fim. Poate că cei dragi nu se ridică la înălţimea idealurilor noastre. Sau situaţia din lume ni se pare deprimantă, chiar şocantă. Realitatea ne deschide continuu inima nefiind aşa cum ne-am dori noi să fie.
Dacă ne îndreptăm autentic către "inima noastră întredeschisă", descoperim că are un gust dulce-amărui. Realitatea nu se potriveşte niciodată cu speranţele noastre - de aici, gustul amar. Dulceaţa provine din faptul că descoperim o tandreţe dulce şi curată faţă de noi înşine şi frumuseţea fragilă a vieţii ca întreg, cînd realitatea ne întredeschide inima.
Acesta e începutul adevăratei compasiuni faţă de noi înşine şi faţă de alţii - faţă de dificultăţile cu care ne confruntăm în viaţă. O prietenă bolnavă de cancer a încercat toate tratamentele posibile de care a auzit. Nimic nu a funcţionat. La început a dat vina pe ea însăşi, dar în cele din urmă a realizat că vindecarea ultimă nu era tratarea cancerului, ci împăcarea cu el. Toţi trebuie să ne vindecăm de conflictul deschis: separarea şi lupta cu realitatea. Toată lumea are nevoie de asta.
Cele mai mari dificultăţi cu care ne confruntăm ne oferă cele mai bune oportunităţi de a exersa prezenţa necondiţionată. De mare ajutor în această practică e să recunoaştem din nou şi din nou că experienţa noastră nu e atît de solidă pe cît credeam. Într-adevăr, nimic nu e aşa cum presupuneam noi. Meditaţia ne ajută să recunoaştem acest lucru făcîndu-ne să observăm şi să intrăm în contact cu intervalele sau spaţiile libere din experienţa noastră, din care apar claritatea şi înţelepciunea autentică.
Dacă îmbrăţişăm această abordare, vechile noastre răni din trecut pot dezvălui comori ascunse. În locurile în care ne-am contractat şi am întors spatele experienţei noastre putem începe să descoperim calităţi autentice ale fiinţei noastre care au fost multă vreme acoperite de un văl. În cele mai dureroase colţuri ale experienţei noastre, ceva viu aşteaptă tot timpul să iasă la suprafaţă. Aşa că, orice problemă sau suferinţă am avea, dacă ne ajută...
Psihologia trezirii
de John Welwood
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu