Un mod de a găsi o nouă viziune asupra relaţiei este aceea de a ne întreba ce preţuim cel mai mult în relaţia noastră cu cealaltă persoană. Atunci când lucrez cu cupluri, în grupuri, încep adesea prin a-i întreba ce le place cel mai mult la a se îndrăgosti. Ce face această stare atât de minunată, de puternică, de plăcută? Ce le oferă ea din ceea ce ei preţuiesc mai presus de orice? Unele dintre răspunsurile pe care le aud adesea sunt:
- sentimentul că fac parte din ceva mai mare
- o senzaţie mai profundă că sunt eu, că sunt ceea ce sunt cu adevărat
- un nou tip de forţă şi linişte
- senzaţia că viaţa e magică
- nu mă mai tem de necunoscut
- mişcare şi legături fireşti
- accept altfel ceea ce sunt eu şi ce e în jur
- mă simt mai viu
- văd lumea cu alţi ochi
- mă simt binecuvântat
- parcă m-aş întoarce acasă.
Atunci când îi întreb pe oameni ce sentimente trezeşte iubirea în ei, ei vorbesc de căldură, inocenţă, gratitudine, pasiune, bunătate, volubilitate, realism, încredere, frumuseţe, minunare, deschidere, plăcere, afirmare, bogăţie, integritate, putere.
Toate aceste declaraţii indică într-o singură direcţie. Atunci când suntem îndrăgostiţi, devenim mai prezenţi, mai conectaţi la ceea ce suntem noi şi la lumea înconjurătoare. In momentele de prezenţă accentuată, nu avem nevoie să dovedim nimic. Ceva se relaxează în noi. Grijile noastre, ceea ce ne distrage atenţia, se pierd undeva în fundal, iar noi ne simţim mai treji, mai vii. Vedem cum e să fim prezenţi, să fin noi. A ne îndrăgosti este ceva puternic, care ne dă viaţă, pentru că ne deschide către fiinţa noastră.
Substantivul "fiinţă" poate suna static şi abstract. Dar verbul "a fi" denotă procesul de a trăi, de a fi prezent, de a te implica în ceea ce există. O cale simplă de a înţelege natura fiinţei noastre este aceea de a te întreba, în timp ce citeşti acestea: "Cine înţelege aceste cuvinte? Cine experimentează acum toate acestea?"
Dragoste si trezire
psihologia sacra a cuplului
de JoHn Welwood
- sentimentul că fac parte din ceva mai mare
- o senzaţie mai profundă că sunt eu, că sunt ceea ce sunt cu adevărat
- un nou tip de forţă şi linişte
- senzaţia că viaţa e magică
- nu mă mai tem de necunoscut
- mişcare şi legături fireşti
- accept altfel ceea ce sunt eu şi ce e în jur
- mă simt mai viu
- văd lumea cu alţi ochi
- mă simt binecuvântat
- parcă m-aş întoarce acasă.
Atunci când îi întreb pe oameni ce sentimente trezeşte iubirea în ei, ei vorbesc de căldură, inocenţă, gratitudine, pasiune, bunătate, volubilitate, realism, încredere, frumuseţe, minunare, deschidere, plăcere, afirmare, bogăţie, integritate, putere.
Toate aceste declaraţii indică într-o singură direcţie. Atunci când suntem îndrăgostiţi, devenim mai prezenţi, mai conectaţi la ceea ce suntem noi şi la lumea înconjurătoare. In momentele de prezenţă accentuată, nu avem nevoie să dovedim nimic. Ceva se relaxează în noi. Grijile noastre, ceea ce ne distrage atenţia, se pierd undeva în fundal, iar noi ne simţim mai treji, mai vii. Vedem cum e să fim prezenţi, să fin noi. A ne îndrăgosti este ceva puternic, care ne dă viaţă, pentru că ne deschide către fiinţa noastră.
Substantivul "fiinţă" poate suna static şi abstract. Dar verbul "a fi" denotă procesul de a trăi, de a fi prezent, de a te implica în ceea ce există. O cale simplă de a înţelege natura fiinţei noastre este aceea de a te întreba, în timp ce citeşti acestea: "Cine înţelege aceste cuvinte? Cine experimentează acum toate acestea?"
Dragoste si trezire
psihologia sacra a cuplului
de JoHn Welwood
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu