Cînd ne îndrăgostim, experienţa noastră e atît de captivantă, încît trecem uşor cu vederea potenţialele probleme dintr-o relaţie. Mai tîrziu însă, cînd ele se dovedesc dificile sau greu de gestionat, avem nevoie de ceva mai mult decît simpla inspiraţie. Aici intervine problema angajamentului. Angajamentul înseamnă să alegi să lucrezi cu obstacolele ce interferează cu fluxul liber al iubirii, atît în tine, cît şi în relaţie.
Acum însă, nu mai e atît de clar ca în trecut de ce doi oameni trebuie sa jure că vor rămîne împreună şi să persevereze cînd apar probleme şi obstacole între ei. Avem puţine exemple ale felului cum ar arăta un angajament sănătos şi viu între doi oameni. Vechiul model - bazat pe datorie - transformă angajamentul într-un fel de adeziv. Atît de mulţi dintre părinţii noştri "au rămas împreună pentru copii" sau din teama dezaprobării familiei, sacrificîndu-şi evoluţia, integritatea şi libertatea, încît nu e deloc surprinzător că noţiunea de angajament pe termen lung nu mai trezeşte entuziasmul generaţiilor tinere de azi. La cealaltă extremă, multe cupluri decid să se căsătorească dintr-o speranţă idealistă, fără să se gîndească atent la ce presupune acest pas. Îşi imaginează că sentimentele lor romantice vor fi suficiente ca să-i ţină împreună. Apoi, cînd perioada de graţie se termină şi apar conflictele, sînt nepregătiţi să facă faţă situaţiei.
În trecut, angajamentul era definit şi impus unui cuplu de societate şi familie. într-o căsnicie tradiţională aranjată, un bărbat şi o femeie trebuia să jure să rămînă împreună toată viaţa chiar fără să se cunoască. Pe un astfel de fond, nu e surprinzător că angajamentul e înconjurat astăzi de o aură atît de mare de inconştienţă şi că mulţi dintre noi intră într-o căsnicie pe jumătate adormiţi. Acum, cînd presiunile exterioare nu mai impun sau susţin angajamentul unui cuplu, e nevoie de o abordare mai conştientă.
A sta împreună e doar o mică parte a ceea ce presupune angajamentul autentic, doar expresia exterioară a unei dedicări interioare. Esenţa unui angajament viu este devotamentul a doi oameni faţă de dezvoltarea lor simultană, care se poate baza doar pe un angajament primar al fiecărui individ de a se deschide complet către viaţa însăşi.
Iniţial, doi parteneri nu pot şti sigur ce caută împreună sau cît de departe poate merge relaţia lor. Testînd însă forţa legăturii dintre ei - profunzimea iubirii lor şi capacitatea de a face faţă provocărilor ei - le devine tot mai clar locul relaţiei în viaţa lor şi o pot astfel onora şi exprima mai plenar. În loc să înceapă cu o promisiune - "pînă cînd moartea ne va despărţi" - spusă la altarul de cununie, angajamentul conştient e ceva ce se dezvoltă gradat. E un stadiu mai avansat al unei relaţii care a evoluat din depăşirea cu succes a multor probe şi provocări anterioare. Un astfel de angajament e treaz şi viu. Spre deosebire de ceva născut din datorie, speranţă sau idei preconcepute, se naşte organic din însuşi procesul de maturizare a relaţiei, şi e plin de pasiune, prospeţime şi spontaneitate - esenţa iubirii.
Calea inimii
de John Welwood
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu