Oportunităţi pentru maturizare

   Iată cum dezamăgirea ne poate deveni aliat: ne trezeşte din transa în care am căzut, din acea stare a copilului neajutorat care caută dragoste în afara lui spre a găsi împlinirea care ne lipseşte în sinea noastră. La început pare dureros să recunoaştem propria deziluzie, căci ne provoacă sentimente profunde de pierdere, aviditate sau suferinţă. Goliciunea de care ne lovim este un sentiment vechi şi familiar: este abisul pe care am încercat toată viaţa să-l umplem cu relaţii.
   Acest sentiment de goliciune este cu atât mai dureros când ne imaginăm că înseamnă că dragostea şi împlinirea nu ne aparţin şi trebuie să le găsim în alţii, care în acest moment nu reuşesc să ni le ofere. Copii fiind, chiar aveam nevoie de dragostea altora pentru a ne dezvolta încrederea în propria noastră bunătate. Şi chiar dacă poate avem în continuare nevoie de recunoaştere şi afecţiune, dacă ne aşteptăm mereu ca alţii să ni le dea, în loc să le găsim în noi înşine, rămânem asemenea unui copil în relaţiile noastre.
   A rămâne asemenea unui copil înseamnă a-l vedea pe Celălalt - partenerul, lumea, banii, funcţia, succesul - drept furnizorul acelei hrane de care are nevoie şinele pentru a supravieţui. A te maturiza înseamnă a face o tranziţie crucială - de la viaţa axată pe a extrage cât mai mult de la Celălalt, la viaţa trăită prin creativitate şi iubire, care vin în mod natural din fiinţa noastră. Pentru aceasta e nevoie de o schimbare a propriei noastre abordări faţă de cine suntem - de la şinele fals, a cărui identitate se bazează...

Dragoste si trezire
psihologia sacra a cuplului
de John Welwood