A TRĂI ÎN DIALOG CU DUMNEZEU

   Atunci când ştim că suntem iubiţi şi acceptaţi, putem fi noi înşine, cu încredere, fără să ne cerem scuze.
   Atunci când nu ştim acest lucru, ne luptăm, inventăm scuze, ne trădăm pe noi înşine sau pe alţii şi ne vine greu să ne facem apariţia.
   Oamenii care ştiu că sunt iubiţi, gândesc şi se comportă altfel decât aceia care nu ştiu. Ei au o altă relaţie cu ei înşişi, cu ceilalţi şi cu universul.
   Oamenii care ştiu că sunt iubiţi, se aşteaptă ca rugăciunile lor să fie auzite. Ei ştiu că ajutorul lui Dumnezeu se află pe drum, chiar dacă s-ar putea să apară într-o formă care să difere de cea la care se aşteptau.
   Ei sunt dispuşi să aibă încredere în Dumnezeu şi trăiesc simţindu-I sprijinul în viaţa lor. Celorlalţi le vine uşor să-i sprijine, deoarece ei au speranţă şi o atitudine pozitivă.
   Pe de altă parte, oamenii care se simt nepotriviţi, ruşinaţi, distruşi, răniţi sau nevrednici, nu se simt sprijiniţi de către Dumnezeu, de către familiile lor sau de către ceilalţi oameni. Relaţia lor cu sursa universală este blocată de către părerile pe care le au despre ei înşişi şi despre ceilalţi.
   Când se roagă, fac asta dintr-un sentiment de lipsă, poate chiar dintr-unul de mânie. Nu se aşteaptă să primească rezultate pozitive. Ei se aşteaptă să fie dezamăgiţi. Şi aşa şi sunt.
   Chiar şi atunci când li se răspunde la rugăciuni, ei nu pot recunoaşte darurile care le-au fost oferite, deoarece se aşteaptă ca acestea să vină sub o altă formă.
   Aceşti oameni nu au un dialog apropiat cu Dumnezeu, astfel că Dumnezeu le pare distant şi detaşat, iar acţiunile Lui le par arbitrare şi nedrepte.
   Nimic din toate acestea nu este adevărat, dar este ceea ce cred ei, astfel că se îndeplineşte. Devine o profeţie care se îndeplineşte de la sine.

Iubirea este evanghelia mea

învăţăturile lui Iisus despre vindecare, revendicarea puterii şi despre chemarea de a te pune în serviciul celorlalţi
de Paul Ferrini