Frica pre-conflict

   Psihologii o numesc pompa de adrenalină, în timp ce bodyguarzii îi spun factorul UAU. Secreţia spontană apare atunci când anticiparea nu este prezentă sau când o situaţie escaladează neaşteptat de repede, determinând pomparea adrenalinei. Acest sentiment este adesea atât de puternic, încât subiectul rămâne imobilizat în faţa confruntării, mintea confundând-o cu teroare pură. Acesta este cel mai grav mod de manifestare din cele trei.
   Pomparea adrenalinei apare de cele mai multe ori atunci când ne confruntăm cu situaţii pentru care nu suntem pregătiţi, de obicei aceleaşi situaţii ca şi cele în care are loc eliberarea treptată a adrenalinei, dar fără sentimentul de anticipare. Se poate să fii într-o întâlnire la serviciu şi să ţi se ceară să le vorbeşti celor de faţă fără să fii pregătit; sau ai o confruntare cu şeful/vecinul/partenerul de viaţă sau cu cineva care te atacă prin surprindere. De obicei, această primă lovitură declanşează tot procesul pe care îl presupune frica, de aceea la aceasta trebuie să fii atent.
   Se întâmplă în general atunci când garda mentală nu este activă, când poate ai lucrat prea mult sau ai mintea obosită. Aceasta este prima ocazie de a opri frica să ajungă să te domine. Imediat ce simţi că apare acest sentiment, acceptă-1 şi lasă valul de frică să treacă prin tine şi să iasă în exterior, nu fi tensionat, nu intra în panică, ci analizează-ţi sentimentele, nu da înapoi şi nici nu încerca să fugi de ele. Orice ai face, nu intra în panică, pentru că astfel nu vei face decât să perpetuezi frica.
   Ştiu că uneori este foarte greu. Exact în secunda în care simţi frica, îţi este groază de repetarea unei situaţii, iar întrebările încep să îţi răsară în minte: "De ce mi se întâmplă asta, de ce sunt atât de speriat, de ce nu dispare pur şi simplu sentimentul ăsta?" Nu te lăsa nicio clipă să fii autocompătimitor. M-am aflat de multe ori în situaţia asta şi ştiu cât este de greu. Tendinţa ta va fi de a încerca să te împotriveşti acestui sentiment, în timp ce o parte din tine ar vrea să strige "Scăpaţi-mă de sentimentul ăsta!".
   După cum am spus, panica perpetuează frica. Nu da vina pe corpul tău, care nu îţi trimite adrenalină decât pentru că simte că ai nevoie de ea, pentru că interpretează în panica ta o ameninţare concretă şi îţi trimite deci întăriri. Desigur, nu ai nevoie de şi mai multă adrenalină, ci de mai puţină. Dar trebuie să transmiţi acest lucru unui sistem nervos care funcţionează automat. Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este să accepţi sentimentul de frică, să te împiedici conştient de a intra în panică, indiferent cât de tentant ar fi, şi să nu încerci să te împotriveşti. Relaxează-te şi acceptă frica, simte cum trece prin tine, provoac-o chiar să vină cu o intensitate şi mai mare şi situează-te deasupra ei.
   Apoi, lasă să treacă timp. Panica va ceda când vei proceda astfel. Detaşează-te şi lasă gândurile care te ameninţă să treacă uşor pe lângă tine, fără să realizezi vreo legătură cu acestea.
   în general, în momentul în care anxietatea sau depresia a intrat în ecuaţie, raţiunea ta nu va mai fi la fel de stabilă şi vei simţi şi îţi vei imagina lucruri care nu sunt reale. Paranoia este efectul secundar al unei minţi suprasolicitate. Este de o impor¬tanţă crucială să nu cazi pradă gândurilor ameninţătoare şi să începi să derulezi scenarii de tipul "dar dacă", care declanşează constant secreţia de adrenalină, până când eşti dărâmat de frică. Mintea îţi va fi extenuată şi chiar mai predispusă la frică, încearcă să vezi care este cea mai rea situaţie posibilă şi spune-ţi că, indiferent de ce se întâmplă, poţi face faţă şi ai să faci faţă.

Frica

prietena oamenilor deosebiţi
de  Geoff Thompson