"Stăpânirea artei spirituale nu cere să avem doar armonie în inimă şi în minte, ci şi îndemânare în lume şi bunăvoinţa de a lucra şi de a avea grijă de noi înşine, de familie şi de comunitate.
Trândăvia şi lenea reprezintă obstacole majore în evoluţia spirituală. Nu există nimic spiritual în comportamentul unei persoane care se eschivează, amână sau refuză să contribuie cu timpul, energia şi atenţia sa, la propria bunăstare şi la cea a comunităţii în care trăieşte.
Fiecare om are responsabilitatea de a avea grijă de sine şi de familia sa, dacă poate să o facă. Societatea nu ar trebui să preia această responsabilitate, ci să-l încurajeze şi să-l pregătească să şi-o asume.
Acelora care sunt chemaţi să aibă o viaţă spirituală, nu li se cere să aibă grijă de ei înşişi şi de familiile lor, ci să aibă grijă de mulţi alţii şi să-i ajute. Serviciul adus în folosul celorlalţi este un aspect esenţial al chemării lor şi al angajamentului luat, întrucât se află aici pentru a aduce raiul pe Pământ, pentru a fi mâinile şi picioarele lui Dumnezeu în lume.
Există două extreme în ceea ce priveşte munca. Una este dependenţa de muncă (activitate în exces/care a devenit un viciu). Cealaltă este lenea sau indolenţa (pasivitate în exces). În primul caz, persoana este foarte motivată şi îşi asumă prea multă responsabilitate. În cazul din urmă, persoana nu este motivată şi nu poate să-şi asume nici cea mai mică responsabilitate. Nici cei care sunt motivaţi să lucreze, nici cei care nu sunt nu contribuie la bunăstarea lor sau a celorlalţi.
Viaţa spirituală cere un echilibru între muncă şi relaxare, între a face şi a fi. Munca în exces înseamnă timp insuficient pentru hrănirea sufletului. Rezultatul este o viaţă stresantă. Prea puţină muncă înseamnă prea multe distrageri pentru minte"
Iubirea este evanghelia mea
învăţăturile lui Iisus despre vindecare, revendicarea puterii şi despre chemarea de a te pune în serviciul celorlalţide Paul Ferrini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu